Este Test

Test Este

Ciocu' mic și joc de glezne

Spune-mi cu ce te lauzi și o să-ți spun ce o să-ți lipsească. Cam așa e toată treaba - în general, nu e ok să te lauzi în gura mare că vei face ceva până n-ai făcut. Facem și după ne lăudăm.

E ca treaba cu promisiunile - promiți ceva și crești șansele să nu se întâmple, iar excepțiile confirmă regula.

Când îți faci publice (deci nu dacă spui unui prieten apropiat, ci dacă spui tuturor prietenilor apropiați sau oricui îți pică în fața ochilor) intențiile, începi să te relaxezi și trăiești cu impresia că deja ai făcut trei sferturi din drum. Ceea ce e adevărat, numai că sunt trei sferturi din drumul către "iar n-am făcut asta".

E ok să promiți, e ok să spui în gura mare ce vei face, atâta timp cât te crede cineva și cât ești tu sigur de ce spui. De fapt nu "și", ci "sau".

Era și un video de la TEDtalks pe tema asta, dar nu-l găsesc acuma. În schimb, am găsit asta - relaxing: http://www.youtube.com/user/tedtalksdirector?blend=1&ob=4

Real

Treaba asta cu socializarea în mediul online îmi displace de mult timp, dar recent a ajuns să-mi provoace repulsie.

Oricine poate mima foarte bine orice. Ăsta e rezumatul. Adică și acuma, când scriu, cine citește nu știe cât rahat mănânc și când spun "nu, nu mai servesc, aduceți-mi nota" și chiar spun ceva serios.

N-o să încep poliloghia cu "mi-e milă de copiii care cresc în ziua de azi...", că începe să nu-mi mai fie. În curând, copiii o să se și nască direct virtual probabil, o să meargă la grădinița virtuală alături de prietenii lor virtuali, îmbrăcați în haine virtuale de la reprezentanța virtuală a unei case de modă virtuale și vor avea certuri virtuale cu părinții lor virtuali.

Ok, exagerare-exagerare, dar să fim circumspecți nu e rău.

Urăsc discuțiile serioase virtuale. Orice dispozitiv de comunicare virtuală ar trebui folosit pentru poze, linkuri, conferințe și discuții la depărtare. Atât.

Să ridice mâna ăla care știe când a râs ultima dată cu adevărat în hohote când a pus "ahahahaha, mor de râs :))))))))))))))))".

Vă rog, când vreți să-mi spuneți ceva serios, drăguț, amuzant, o chestie la care contează cum reacționez și la care vă interesează cum reacționez, sunați-mă sau abțineți-vă până ne vedem. Promit solemn să fac la fel. Într-o vreme, pentru mine conta foarte mult reacția unui om când îi spun ceva. O să revin la a face asta.

PS: :) e cea mai proastă plină de înțelesuri alăturare de simboluri apărută
PS2: Eu cred că am mâncat rahat aici. Lol! :))))))

Punct. Și de la capăt.

Azi am constatat (dar cred că mai constatasem odată, am un deja-vu) că diacriticele sunt de folosit, e mai drăguț așa. Să folosim tot ce avem, că nu avem prea multe momentan.

De ținut minte e că nu-i poți influența pe oameni dincolo de dorința lor de a fi influențați. Și dacă totuși vrea cineva să facă asta și găsește punctul ăla dincolo de care îi e clar că, dacă trece, va începe să facă greșeli față de el însuși, să mă anunțe.

Treaba asta cu frica de decizii și/sau de noi începuturi - nejustificată. Dar vai, ce greu e să accepți că e momentul să spui "stop", că nu știi ce e dincolo de cuvintele prin care iei o decizie. Dar trebuie s-o acceptăm. Cum trebuie să învățăm dracu' din propriile greșeli.

Prezentul e cel mai bun, prezentul face viitorul. Trecutul e bun de povestit.

Și dacă ai impresia că prea e totul miere și lapte, uită-te-n-jur. Uite, te-njur, că nu e așa. Dacă te simți prea confortabil și lipsit de probleme, agită-te, că în curând apare ceva de după colț ca să-ți strice karma.

Mi-a zis mie cineva treaba cu "nu regreta nimic". Și asta e grea, mă, dar fii obiectiv - orice faci te definește. Treaba ta e să mergi înainte, fără să te uiți înapoi. Să vină trecutul după tine, să te tragă de mânecă și să-ți spună că ți-a căzut moneda norocoasă, dacă e cazul.

Al 512-lea capăt. Poate 512 e numărul meu norocos.

Riscuri

E bine sa ti le asumi si e bine sa iti dai tot timpul motive pentru care ai pornit pe un drum, pentru ca ele exista, trebuie doar sa le gasesti.

Da, normal, poti si gresi, dar cine nu a gresit niciodata, inseamna ca nu a incercat nimic nou.

Si cand gresesti, trebuie sa intelegi ca exista tot timpul o lectie de invatat, mai mult sau mai putin evidenta, dar pe care esti dator s-o inveti.

Riscul e cu dus si intors: esti ca Alice in Tara Minunilor cand incerci sa faci ceva nou, dar totul are un scop, in general asta fiind sa intelegi tu ceva despre tine.

Eu am inteles ca sunt prea incapatanat uneori, prea idealist, prea optimist si prea traiesc cu impresia ca orice zi e unica. Da, ok, orice zi E unica, dar cand te agiti prea mult, o sa ajungi sa nu mai ai energie pentru ce urmeaza.

Cand risti, vrei sa faci ceva bun, ceva care te poate face sa te simti bine.

Dar riscul e munca grea si necesita cap.

Eu am cap la nivel cognitiv si ca aspect. La nivel activ si declarativ, mai am de lucru.

Rezolutii

Poate pentru ca in sub 24 de ore o sa o luam de la inceput, cred ca ar trebui sa fie un nou inceput si pentru pagina asta.

Am avut 2 ani in care parca am vrut sa mananc pamantul si sa fac enorm de multe lucruri. Si a fost minunat, de la prima pana la ultima noapte cu ore putine de somn, de la primul si pana la ultimul om nou intalnit. Dar au fost la fel de multe lucruri pe care le-am amanat.

Peste 365 de zile vreau sa trag linie si sa spun ca am facut urmatoarele:

- mi-am hranit sufletul cu concerte, piese de teatru, filme, carti si orice altfel de manifestari culturale cunoscute pana in momentul asta
- am invatat sa zdrangan cvasiarmonios la chitara
- am facut mai mult sport
- am mers sa mancam in diferite restaurante cum ne-am propus
- am facut o calatorie prin tara / in afara tarii
- mi-am facut mai mult chef si curaj si am inceput sa conduc atunci cand am ocazia
- am dat un sens blogului astuia
- stim ce vrem sensibil mai mult decat stiam cu un an inainte, recte pe 31.12.2010
- am diminuat numarul lucrurilor care ma fac sa simt disconfort
- am invatat sa ascult mai mult ce spun cei din jur
- mi-am pastrat prietenii si am castigat unii noi

Prietenii

Prietenii sunt cea mai misto resursa pe care poti s-o extragi din lumea in care traiesti. Lumea fara prieteni e foarte trista - a se vedea emoistii.

Unii prieteni rezista in timp; altii apar si dispar fara sa-ti dai seama & mai ales atunci cand nu te astepti. O sa spuneti, "ok, aia nu sunt prieteni". Nu e neaparat adevarat. Luati-i ca pe prieteni "de unica folosinta". Daca au reusit sa schimbe ceva in tine si sa te lase cu o amintire placuta si cu un moment despre care sa spui peste cativa ani "si atunci, omul ala m-a facut sa fiu mai bun...ma intreb ce o mai face", e ceva. A fost o prietenie care a ars repede :)

Grupul de prieteni care se vad aproape zilnic e ca o echipa de super-eroi: fiecare e special in felul lui, fiecare e mai bun decat ceilalti la o anumita chestie. Toti formeaza familia ta departe de familia de acasa.

Nu ai prieteni = nu ai cu cine sa te bucuri, cui sa te plangi, cui sa te lauzi, cu cine sa bei, cu cine sa planuiesti, cu cine sa visezi.

Prietenii nu ii ai, ci ii simti. Au viata lor, independenta de a ta, dar sunt la distanta de un telefon tot timpul. Sunt plecati in vacanta, in alta tara, dar vorbind cu ei 5 minute ramai cu impresia ca de-abia ce-ati baut o cafea. Si, mai ales, iti provoaca dor.

Prietenii sunt cea mai buna inventie a omenirii si, in consecinta, trebuie pretuiti in fiecare zi. Facand orice gest in sensul asta :) Va iubesc!