Am constatat, putin trist, ca blogul nostru comun iar stagneaza. Aportul meu redus la produsul comun se disculpa, intr-un fel, prin prezenta "The Cookbook".
Dar voi ce motiv aveti? Sunt absolut convins ca aveti multe lucruri de spus si eu, cel putin, sunt dornic sa le aud.
In ciuda aversiunii mele recente fata de Matei, as vrea sa ii declar public (daca acest post va fi citit de macar un om) ca inca il consider un prieten si ca ii respect, partial, deciziile si filozofiile puerile si derizorii. Matei, m-am legat la cap cu tine, dar nu as putea niciodata sa nu-ti mai fiu prieten. Esti tu bou, dar esti prietenul meu. Si cred ca pot sa spun, atat in numele meu, cat si in numele unui numar destul de mare de prieteni ai nostri, ca te iubim.
P.S.: Acelasi lucru e valabil si pentru jegul ala de ma-ta.
Pe cai, voinicii mei! Inca nu s-au pus stampilele!
