luni, 28 decembrie 2009

Preacurvia Sentimentala in Do Major

Am constatat, putin trist, ca blogul nostru comun iar stagneaza. Aportul meu redus la produsul comun se disculpa, intr-un fel, prin prezenta "The Cookbook".
Dar voi ce motiv aveti? Sunt absolut convins ca aveti multe lucruri de spus si eu, cel putin, sunt dornic sa le aud.

In ciuda aversiunii mele recente fata de Matei, as vrea sa ii declar public (daca acest post va fi citit de macar un om) ca inca il consider un prieten si ca ii respect, partial, deciziile si filozofiile puerile si derizorii. Matei, m-am legat la cap cu tine, dar nu as putea niciodata sa nu-ti mai fiu prieten. Esti tu bou, dar esti prietenul meu. Si cred ca pot sa spun, atat in numele meu, cat si in numele unui numar destul de mare de prieteni ai nostri, ca te iubim.

P.S.: Acelasi lucru e valabil si pentru jegul ala de ma-ta.

Pe cai, voinicii mei! Inca nu s-au pus stampilele!

marți, 17 noiembrie 2009

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Ultimul jos e gaina!

Muzica e cel mai puternic drog, sexul este cel mai bun medicament, dragostea este starea maxima de euforie care ar trebui sa existe...

Emo...iar o dam in emo, poetisme, o sa ma bage Liviu in aia a mamei...rutina...dar trebuie sa mai scap de demoni...

Gresesc, gresim, toti gresim, cum poti sa treci de la dragoste la sila intr-o singura saritura...de ce? Pana sa nu te mai doara genunchii esti din nou la dragoste...de unde cacat sa stiu ce sa fac...?

M-am saturat de acadele, de gume, de caramele, vreau o bomboana care sa ramana solida indiferent cat de mult o molfai, vreau o bomboana la care sa ma uit si sa stiu ca o sa aiba acelasi gust, macar pana ajung la metrou, macar pana ma sui si eu safe in metrou, nu vreau sa mai merg pe strada cu bomboane fara gust...

Mai sunt bomboanele alea care au un gust extraordinar...si ramai cu ele in cap, si nu conteaza ca gustul se duce, pana la urma ti-e pofta de ele in timp ce le mananci, pentru ca mintea iti spune ca au fost al dracului de bune, si tu nu poti sa te abtii, nu ai nimic mai la indemana decat bomboana din gura, asa ca sugi si sugi si sugi, si daca ai noroc, esti convins ca e o bomboana extraordinara...pana spargi crusta, si dai de minunatul miez...si inima ti-e inundata de senzatii noi...parca il vezi Sf. Petru care te pofteste doar la turul Raiului (free of charge)...si dupaia realizezi...realizezi ca e prea bun ca sa fie adevarat...si scuipi bomboana.

De ce o scuipi? Pentru ca nu toate bomboanele sunt la fel...unele sunt gume de mestecat "Center Shock" si desi iti plac...le scuipi pentru ca sunt prea mult pentru tine...sau pur si simplu nu e guma ta...e a colegului tau de banca...

Mi-e dor de Willy Wonka...mi-e dor de o bomboana care sa imi impuna rutina...

Ca un apropo...iar nu mai beau si nu mai pun gura pe Dracu' 2 saptamani!

Hai una

Somn usor

luni, 14 septembrie 2009

Nigga' what?

Daca aveti rabdare, le zice cioara.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Anii '80 in 15 minute.





Po-ie-zi-ie

Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca doua
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca trei,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca patru,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca cinci,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca sase,
Sase zile lucratoare,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca sapte,
Sapte zile-n saptamana,
Sase zile lucratoare,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna

Sa mai punem una, sa se faca opt,
Opt e nota la romana,
Sapte zile-n saptamana,
Sase zile lucratoare,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca noua,
Noua stele-n Carul Mare,
Opt e nota la romana,
Sapte zile saptamana,
Sase zile lucratoare,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Sa mai punem una, sa se faca zece,
Zece-i nota la purtare,
Noua stele-n Carul Mare,
Opt e nota la romana,
Sapte zile-n saptamana,
Sase zile lucratoare,
Cinci degete la o mana,
Patru roti caruta are,
Trei crai vin din departare,
Doua maini copilul are,
Una este luna.

Una este luna.

vineri, 11 septembrie 2009

Am obosit.

Repet obsesiv asta, in ultimul timp cam de 3-4 ori pe ora atunci cand sunt cu cineva prin preajma. Si probabil de mult mai multe ori cand sunt singur. Intrinsec domne, nu cu voce tare.

Suntem cu totii prizonieri aici, ai propriului nostru mecanism. E dumnezeieasca asta.



Recomand asta: http://kitsunenoir.com/blog/

E o comicarie artistico-interesanta descoperita recent. Tot felul de dubiosenii.

Ma simt bine, totusi. E multa lume placuta imprejur si e totul bine. Si parca o sa fie din ce in ce mai bine, e asa o atmosfera buna.

Maine, Dub Fx.

"Natura are toate indraznelile. Numai noi suntem conventionali si lasi" - Natura stie ea ce stie, ar trebui sa plecam urechea la ce zice. E pe meleagurile astea de mai mult timp ca noi.

Ah da. Bine am revenit :)

miercuri, 9 septembrie 2009

Hai sa incepem...

Vreau doar sa adaug cateva mici nimicuri la mult asteptatul ( de catre mine ) post a lui "Bebe", de fapt nu sunt nimicuri, sunt cateva, de fapt una, da doar una, deci...este doar o constatare facuta chiar astazi...si este aceeasi ca a lui Liviu.

Asa ca incep...stateam linistit cu un laptop care se misca mult prea greu in brate, cu 4 messengeruri deschise, dintre care niciunul al meu si cu un zambet tamp pe fata...acesta este momentul in care primesc un mesaj, de la o persoana necunoscuta mie, cu continutul urmator :

"http://www.cocalari.org/(de aici linkul nu mai conteaza deja dar continuare este esentiala...si suna cam asa...)AHAHAHAHAHAAAAHAAA DATE-N MORTII MATII DE RATAT" :|

PAI BA RATATULE...tu de cine pula mea faci misto? Cum iti permiti sa razi de o persoana care a aparut pe internet pentru afisarea unui comportament penibil cand tu esti un cacat care face 2 greseli gramaticale in 5 cuvinte...ca sa nu mai zic ca ai o exprimare de maidan si mai dai si mass...ma abtin sa nu mai injur, dar futu-ti gura ma-tii de produs al societatii romanesti de ultima speta, du-te dracului si lasa-ne in pace...

Revenind la ideea lui Liviu...

E ca si cum pestii s-ar uita la Fish Channel.

Imi cer scuze pentru iesirea de mai sus, dar sper sa ma intelegeti.

A bientot, Jojo.

Later edit: Dupa un an am realizat ca exprimarea folosita nu m-a pus intr-o lumina mai buna decat cea care bate asupra cocalarilor si a mamei lui Pooky. Prin urmare...imi cer iertare, de pe motoare cu o ultima strigare, pam-pam.

marți, 8 septembrie 2009

Incepem iar?

Tinand cont de faptul ca in curand o sa scape toata lumea de restante, propun sa redeschidem sezonul de aporturi inutile, totusi hazlii, la cotidianul cunoscutilor nostri. Pe cai, flacai!

Pana la noi ordine, aveti de vazut asa: (asta e un fel de blogroll - de fapt, este directorul "blog" din bookmarkurile mele)

FAIL Blog
Picture Is Unrelated
This Is Photobomb
Funny Old Planet
Ugliest Tattoos
Comixed
Emails From Crazy People
I Had To Post This
Cocalari.com
Pitzipoanca.org

Ultimele 2 au inceput sa ma enerveze teribil, din simplul motiv ca cei care le tin si le updateaza par sa fie din ce in ce mai cocalari prosti ei insisi. Comentariile oligofrene ale publicului agramat si prost la adresa altor maimute care apar pe site nu ma mai amuza.

E ca si cum pestii s-ar uita la Fish Channel.

Btw, ar trebui sa cititi aici --> Colecta de carte pentru copii sau... 12-13 septembrie, la Cismigiu.
Pentru aceasta stire ii multumim Kretzei, pe care o iubim tare.


Si poftiti si o poza frumoasa.

marți, 28 iulie 2009

Hehe

N-a mai citit nimeni blogul asta de un secol :) E bine, postasem niste chestii de care nu eram prea mandru...dar gata, nu mai pun gura pe vin rosu.

Am stat si am analizat calatoria mea in Franta...si m-am scarbit si mai tare de Romania. Nu a existat data sa nu ies din tara si sa imi para rau ca sunt roman. Si sincer, nu ma refer la tigani, ma refer la noi

Da, nivelul de trai e mai bun aici, orele de lucru sunt mai putine, orasele mai putin poluate prin urmare, oamenii sunt mai putin stresati, dar oare asta ne scuza pe noi, rumanii, sa ne respectam cum o fac ei?

In prima zi am iesit sa alerg si am ajuns intr-un sat apropiat unde am dat peste un nene care alerga si el. Faptul ca impartaseam un lucru comun l-a facut sa-mi zambeasca si sa ma salute, daca eram in bucuresti sau oriunde altundeva in tara, mai putin, probabil, in ardeal, individul ar fi trecut pe langa mine si mi-ar mai fi aruncat si o privire urata, gandindu-se ca ii fac competitie la sanatate sau ceva de genul

Nu suntem normali, nu suntem fericiti...daca am invata sa ne respectam si sa ne ajutam UN PIC ar fi excelent. Eu unul tocmai m-am intors de la un foc langa un lac, stand pe marginea lacului am terminat un numar de beri...stiti ce mi-a zis amicul meu, educat in franta? "Sa nu lasi astea aici ca daca murdarim nu o sa mai lase pe nimeni sa vina aici"...unde in rumania cineva, candva, a gandit asa... Scenariu : Romanul ajunge intr-un loc frumos, se pisha, se caca, arunca cutii, gunoaie si la final se gandeste...lasa, oricum saptamana viitoare nu mai vin aici...OK, dar noi ceilalti ?

Chiar nu putem sa ne gandim ce ne-ar face placere si sa o facem pentru altul?

E mare pacat ca s-a ajuns aici, poate ar trebui sa ne gandim un pic data viitoare cand ne vine sa fim romani

Somn usor.

marți, 30 iunie 2009

Sa zicem...

Da, um, pai, in orice caz, n-am mai scris de mult, a inceput vacanta, oboseala, nopti nedormite, sau dormite prea mult, in orice caz...se da totul peste cap...dar e ok, numai ca sunt prea obosit ca sa mai scriu asa ca...luati de-aici...

marți, 16 iunie 2009

Take on what?

Special thanks to Calin or Teo, can't remember which!

duminică, 14 iunie 2009

2. Minim.

Sunt multe momente cand ti se da sansa unui nou inceput. Poate prea multe, dar cand ai impresia ca sunt prea multe, poti sa alergi in cerc invocand ploaia timp de 11 minute si 38 de secunde. Inseamna ca esti norocos.

Constatare: De multe ori nu conteaza unde vrei sa ajungi tu, conteaza cat de bine te convinge cineva de langa tine unde vrea el/ea sa ajungi, ca sa fie bine intr-un final. Si mai ales conteaza cum ti-o spune.

Nu-ti dori mai mult decat poti sa intelegi. Poate nu e momentul potrivit. Sau poate nu e. Si atat.
Nu fi suparat. Fii fericit ca acel lucru care te-a suparat a ajuns sa te preocupe in asemenea fel incat sa te si superi.

Imagineaza lucruri complicate, marete, dar bucura-te de lucrurile practice si mici, care ti se intampla la tot pasul. Daca ajungi sa duci la bun sfarsit lucrurile complicate, nu vei mai avea timp de lucrurile mici.

Apreciaza momentul cu toate condimentele lui, nu te concentra pe ce urmeaza. Ca daca nu Carpe Diem si nu te Festina Lente, o sa-ti dai seama ca Alea Iacta Est si ai mancat rahat. Si iar o iei de zero.

Si mai ales, nu face nimic singur. Adica fa, dar nu te bucura singur, nu plange singur, nu fi singur atunci cand simti chiar si tu ca nu trebuie sa fii singur. Degeaba realizezi ceva daca nu ai cu cine sa imparti.

Undeva, cineva. Da, pe bune. Si in ipostaze mai putin presupuse. Bucura-te ca exista. Si invata dracu sa apreciezi. Ca mi se umfla o vena la tampla.

(1 minute) Later edit: Am vorbit cu Matei. Ce vine nu trebuie sa mai fie ca ce-a fost.
(5 minute) Later edit: La titlu e 3.

duminică, 7 iunie 2009

Vai mie...

A dat dracu sa ma uit pe Kanal D astazi. Era emisiunea scarboasei de Zavoreanca. Subiect senzatie..."Cine e regina porno a Romaniei?", se luptau pentru titlu Sexy Braileanca si nimeni alta decat Profa porno. CE CACAT!

Scarbos de-a dreptul...cum sa faci asa ceva? Eu unul nu inteleg...Am prins emisiunea din momentul in care aduceau un tanar subiect pentru a incerca sa reziste tentatiilor celor doua dive porno. Ma si s-au apucat sa se frece de el, baba aia de profa cauta sa-l apuce numai de genitale si sa-l linga pe sfarcuri, dar n-a avut noroc ca s-a bagat braileanca si l-a pus pe canapea, in secunda 2 nu mai avea bluza si ii baga sfarcurile in gura. Baiatul a reactionat normal, s-a ferit de tatele alea ca de mama dracului si a luat-o la fuga. Ca sa-i acorde o sansa si bolnavei de profesoare i-au acordat un pic de "alone time" cu tanarul viril, dar wow, ce chestie...a luat-o iar la fuga. Asa ca au adus un membru din public si da-i si lucreaza-ti farmecele pe el, babo. Ce sa vezi...ii da bluza jos grasanului si se apuca sa-l linga pe sfarcuri...dupaia pe burta ca in final sa-i bage mana in pantaloni...nu mai mentionez ca saracul barbat avea mai mult par pe burta si pe piept decat am eu in cap.

Acum concluzia...de fapt nu e chiar o concluzie, mai mult o rugaminte.

Va rog, va implor...dispareti dracului din casele oamenilor...cum s-a ajuns la asa un nivel de incultura si degradare sa se poata face asa ceva la televizor cu semn de 12 ani in colt? Nu inteleg...chiar asta e singura modalitate sa faci audienta? Chiar totul se rezuma numai la bani? Nu mai exista nimeni care sa isi doreasca o emisiune de cultura, o emisiune care sa-i spuna ceva, care sa-l invete ceva? Chiar nu se mai gasesc oameni cu educatie si cu ceva in cap care sa conduca? Ce e si mai trist e ca au ajuns sa converteasca un numar din ce in ce mai mare de oameni la religia lor inculta si depravata...ajung batrani care candva citeau Eminescu din placere sa faca pasiuni pentru Andreea Marin sau Mihaela Radulescu. Ne pierdem...sau ne-am pierdut deja, si tot ce putem face e sa privim neputinciosi la cum se duce totul de rapa...Ne-am nascut intr-o epoca fara principii si fara educatie si nu putem schimba nimic. Cel putin pentru moment...

Ah! Da...in prealabil vazusem un film in care un pusti de 12-14 ani, dependent de heroina, era indragostit de ma-sa...si ma-sa la randul ei si-o tragea cu el si totul era happy, happy, joy, joy. CE CACAT!?

Iar sunt obosit si scriu dezordonat.

Mi-e foarte somn si mai am doar o tigara, n-o sa mai citesc daca am scris corect, n-o sa mai verific postul sa vad daca e scris ok. O sa inchid si o sa ma culc. O sa fac toate alea maine.

Vai ce somn imi e...

vineri, 5 iunie 2009

Omleta 101

Mi-a fost contestat, in repetate randuri, titlul de Arhiduce al Omletei, dar nu plec urechea la astfel de mojicii. Voi expune, in cele ce urmeaza, reteta pentru omleta care mi-a facut diminetile mai frumoase. Aceasta reteta a fost tinuta in stadiul de proiect pentru destul de mult timp, pentru a se imbunatati si a se desavarsi.

E nevoie de:
3 oua, ketchup, mustar, soia, sare, piper, sunca, cascaval, ciuperci si porumb + un ingredient surpirza, pe care nu il pot dezvalui din motive de securitate.

Pauza de 5 min. Continui cand revin.

Asa. Toate ingredientele sunt taiate marunt.
Tigaia (de preferat Tefal) se pune pe foc mare (!!) si se unge cu unt din belsug (in niciun caz ulei). Se pun in tigaie sunca si ceapa verde si se amesteca astfel incat sa se prajeasca uniform toata cantitatea.
In acest timp, se bat cele 3 oua intr-un castron, se pun 2-3 lingurite de ketchup, 2 lingurite de mustar, putina soia si se adauga sarea si piperul, dupa gust.
Cand sunca si ceapa s-au rumenit suficient, se adauga castronul cu oua/ketchup/mustar/soia/sare/piper.
Important (!!) - focul este inca mare.
La 20-30 de secunde dupa ce s-a adaugat continutul castronului se pune cascavalul. In tot acest timp se amesteca energic.
Dupa inca 1 minut se adauga si ciupercile.
Important (!!) - focul se face acum mic.
Amestecam pentru inca 30-40 de secunde, apoi adaugam si porumbul.
Pentru inca jumatate de minut amestecam in tigaie, dupa care oprim focul (si adaugam ingredientul secret), apoi continuam sa amestecam pentru o scurta perioada de timp cu focul oprit (20-30 de secunde).

Varsam omleta in farfurie si experimentam senzatii unice de euforie.

Voi reveni mai tarziu cu o poza a omletei, ca exemplu, dar din lene si comoditate probabil ca va mai intarzia.

Va urma "Salata 101". Pana atunci, sa auzim de bine.

n.r.: Post preluat de pe supitza.blogspot.com. Continuarea cu salata va aparea, probabil, numai acolo.

joi, 4 iunie 2009

E.W.O.

Daca ar fi sa spui un loc in care ai vrea sa te afli in acest moment, care ar fi acela?

Pe cine ai vrea sa ai alaturi?

Dar cel mai important, crezi ca ai fi pregatit sa profiti de faptul ca dorinta ti s-a indeplinit, de faptul ca esti acolo unde ai vrut sa fii, alaturi de cine ai vrut sa fii, petrecandu-ti timpul asa cum ti-ai fi dorit? Pentru ca (si poate unii imi vor da dreptate) uneori iti doresti ceva atat de mult, ajungi sa creezi scenarii, sa-ti duci imaginatia prin multe chaise-longue-uri, orase inzapezite, hamace de pe insule parasite sau canioane adanci, incat depasesti punctul pana in care tu ai fi de fapt parte integranta a dorintei tale.

Unele lucruri poate chiar nu sunt pentru tine. Sa nu fiu inteles gresit: unele lucruri poate nu sunt pentru tine in momentul in care stai in pat si visezi cu ochii deschisi. Exista un punct terminus al oricarei incercari de a visa cu ochii deschisi: punctul in care trebuie sa te ridici in pozitie bipeda, sa te uiti la tine intr-o oglinda (optional) si sa spui Da, hai sa fac asta.

Daca ai trecut de punctul ala si continui sa visezi, iti vei consuma in mod invariabil toata energia pe acel vis. Il vei duce pana la capat, iti vei termina treaba, fara indoiala, si vei avea si un sentiment de satisfactie, corp comun cu un zambet care va fi nutritiv pentru o zi, poate chiar mai mult. Dar apoi...iar vei visa, cu proxima ocazie, la acelasi lucru, sau poate la altceva. Iar in timpul in care visam din nou, putem mai bine sa ne punem in aplicare prima dorinta avuta cu cateva zile inainte si sa renuntam la o satisfactie pasagera, in favoarea unui efort (indelungat sau nu). Efort care nu e lipsit de riscuri, care nu garanteaza succesul, dar care ofera aproape de fiecare data sansa de a experimenta lucruri noi. Ca un fel de (cliseu, stiu) drum initiatic, pe care odata pornit, e foarte probabil sa capeti cunostiinte, sa treci prin lucruri care au mai multa sau mai putina relevanta raportate la scopul cu care ai pornit pe acel drum.

Cliseu, the sequel: Ridica-te si mergi.

Apropo. Seria Cafe del Mar ma umple de liniste.

marți, 2 iunie 2009

Direct de pe teren.

Sunt situat undeva in Targoviste, intr-un hotel de un verde spalacit. Din pacate nu imi permit luxul somnului asa ca mi-am aprins o tigara si am cautat o activitate care sa ma tina in priza, cum colegul meu sforaie inca de la ora 00:31 mi-am insusit Zapp-Express-ul lui si m-am hotarat sa imi expun situatia.

Invat la roman, ma rog, incerc...nu reusesc sa stau concentrat mai mult de 45-50 de minute pentru ca imi fuge gandul, sunt prea obosit.Am descoperit ca este mai bine sa schimbi peisajul cand iti pierzi concentrarea ( mersi pooky ) asa ca gasesc tot felul de activitati placute in micile pauze dintre sesiunile de invatat. Am vazut un serial si portiuni dintr-un film, pe langa nelipsita tigara de la geam. Ora in acest moment este 03:06, probabil ca o sa fie 07 in curand, dar nu ma panichez...ma doare capul, as vrea sa fiu acasa si as vrea sa imi vad de treaba, dar nu este posibil, asta e situatia si trebuie acceptata. Daca ne-am revolta de fiecare data cand facem ceva care nu ne convine, am porni o revolutie pe cont propriu.

Ploua superb afara, bine...nu ca vad, pentru ca e "noapte multa afara" dar aud...si e un sunet extrem de placut.

Liviu, Chivu, Ape si cu Laptaru au iarasi idei marete...dar nu vreau, ma incanta binenteles ideea, dar cred ca e momentul sa trec peste...o sa vorbesc cu ei, poate le bag mintiile in cap.

La 5 am o treaba, sper sa nu adorm, mai am 2 cursuri si dupaia as vrea sa citesc si Succesiunile, dar cred ca o sa ma rezum la cele 2 cursuri.

Simt ca trebuie sa abordez si un subiect mai serios, dar pana una alta nu stiu daca sa fumez acum ultima tigara sau sa o pastrez pentru dimineata...

Mda, am aprins-o. O sa cer de la cineva o tigara maine dimineata, dar e amuzant cum m-ar fi satisfacut incredibil ca maine, cand ma trezesc sa imi deschid pachetul meu, sa iau tigara mea, sa ma asez pe fotoliul meu si sa o aprind cu bricheta mea. Sunt amuzante nevoile umane si confortul...faptul ca maine va trebui sa ma duc la un coleg - chiar daca asta presupune o deplasare echivalenta cu 5 m - si sa cer o tigara, pentru ca apoi sa ma intorc si sa o aprind pe fotoliul meu, cu bricheta mea scade foarte mult din nivelul de satisfacere a nevoii. Sunt anumite ritualuri, situatii, rutine mai exact care ne fac sa ne simtim bine, pentru ca sunt ale noastre, pentru ca sunt lucruri pe care le-am deprins si pe care le simtim parte din noi si sunt deosebite. ADOR rutina, as vrea ca ziua mea sa constituie 50 % rutina si 50% la suta spontaneitate.


O sa ma intorc la roman cu zambetul pe buze. Respect foarte mult romanii si conceptiile lor juridice, au fost oameni mari, oameni cu caracter si cu idei minunate, nu o sa ii iert niciodata pentru sclavie, dar o sa le multumesc din suflet pentru sistemul creat.

A venit momentul sa inchei, sper sa nu dezamagesc prin faptul ca nu am reusit sa abordez un subiect unic, cine a simtit efectele oboselii in momentul in care a avut nevoie de concentrare ma intelege cand spun ca in mintea mea este o mare harababura si ca desi imi doresc atat de mult sa spun ce simt, nu o sa reusesc decat daca iau masuri exceptionale...iar cum termenul scadent s-a implinit, voi invoca cazul fortuit...HA! ( Si, da, Teo, il voi invoca din nou pentru a termina obligatiile izvorate din pariu )

Gata, il simt pe Justinian suflandu-mi in ceafa...desi, probabil ca e Molcut.

O noapte furtunoasa...( Ora este 03:25...vai ce greu am scris...)

vineri, 29 mai 2009

In ius te voco!

Rusine sa-ti fie ca ai ajus aici, ca te-ai lasat purtat pana aici. Rusine sa-ti fie ca nu iti vezi interesul si ca nu cauti raspunsuri. Rusine sa-ti fie ca vrei totul dar nu faci nimic pentru asta. Rusine sa-ti fie ca nu iti respecti parintii si ca le faci greutati, ca te crezi destept cand sunt atatia mai destepti ca tine. Rusine sa-ti fie ca nu gandesti, iar atunci cand gandesti, gandesti degeaba. Rusine sa-ti fie ca nu ai respectat ce ti s-a dat si acum o sa alergi ca disperatul dupa acel ceva. Rusine sa-ti fie ca ti-ai pierdut credinta si tot ce ai invatat in copilarie. Rusine sa-ti fie ca te lasi purtat pe drumuri gresite cu zambetul pe buze. Rusine sa-ti fie ca desi stii, nu faci. Rusine sa-ti fie ca iti dezamagesti familia si prietenii, dar mai ales ca te dezamagesti pe tine. Rusine sa-ti fie ca nu ai apreciat nimic si acum te indrepti vertiginos spre a avea nimic. Rusine sa-ti fie ca nu ai stiut cand sa te opresti, ca ai pierdut momentul din prea multa delasare, din prea multa lene. Rusine sa-ti fie ca ai uitat si ca nu o sa mai ai cale de intoarcere in curand...o sa te pierzi si o sa-ti para foarte rau. Rusine sa-ti fie ca nu ai ales clipele bune pentru a le trai si ca nu ai inteles cu adevarat ce inseamna "Carpe diem". Rusine sa-ti fie ca nu vrei sa scoti capul si preferi sa ramai sub gramada. Rusine sa-ti fie ca ai ajuns aici...

Si e usor, trebuie doar sa vrei, trebuie doar sa privesti un pic mai profund, un pic mai matur, un pic mai organizat. Trebuie sa vrei sa fii mai bun acum, nu peste o saptamana. Trebuie sa alegi ceea ce e corect, nu ce-ti dicteaza inima, pentru ca inima se insala foarte des.

Nimic nu tine de soarta, de noroc. Nimic din ce am considerat ca trebuie spus mai sus nu tine de nimeni si nimic altceva decat de tine. Totul tine doar de tine...

duminică, 24 mai 2009

Mi-e somn, pardon

Imi cer scuze in prealabil pentru greselile de ortografie, de asemenea imi cer scuze pt subiectul cheesy ales, cui nu-i place sa nu citeasca. Vreau sa multumesc pt intriga.

Rareori suntem asa cum am vrea, rareori simtim ca am luat decizia corecta, intotdeauna avem cel putin un regret, pentru ca viata, in esenta, este un conglomerat de decizii care pana la urma ne definesc. De cand te nasti pana cand mori esti pus in fata unor probleme care necesita rezolvare. Pana si acum, de exemplu, cat timp scriu, decid ce sa scriu, ce expresii sa folosesc, ce cuvinte sa folosesc, cat sa scriu, s.a.m.d. Fiecare factor, fiecare hop aparut ne influenteaza...cum putem noi sa stim? Cum putem sa ghicim ce e bine? La numarul de alegeri pe care le putem face intr-o singura secunda, sansele sa o facem pe cea corecta sunt mai mult decat infime...de ce ne mai obosim? Este sinistru sa te gandesti din perspectiva asta. Pe mine, cel putin ma doare capul, acum nici nu mai stiu cum sa scriu, oare e bine...? Probabil ca nu e, dar sunt sanse sa fie. Cum DRACULUI se asteapta cineva de la mine sa reusesc sa fac ceea ce trebuie? Cum o sa reusesc, in fractiunea aia de secunda care imi este alocata pt a decide, sa reusesc sa elimin toate raspunsurile gresite si sa pun mana pe ala corect?

Dracu stie...dar sansele sunt ca nici el sa nu stie...si sansele sunt la fel de mari ca noi sa fim purtati de prin aceste turnante de o forta mai mare, denumita soarta, destin, chiar si karma daca vreti.
Oare nu suntem condusi de ea, de Dumnezeu? De un plan deja stabilit? Oare omul care a cazut din avion si a scapat si omul care a cazut din pat si si-a rupt gatul nu sunt oarecum o dovada a sortii? O dovada ca viata nu este in mainile noastre atat de mult cum credeam, ca poate, de fapt, ea ne conduce pe noi si nu viceversa?

Eu unul nu stiu...decizia a a voastra...

sâmbătă, 23 mai 2009

Five minute - eye-roll

Primul meu post de după o perioada lungă de pauză va fi total haotic, action-packed, cu același AI, dar un pic îmbunățit. Preview de joc.

Apropo de jocuri. Să existe o cameră video care să înregistreze vivacitatea Reginei în timp ce folosește Wii-ul. Că sigur are aceleași mișcări ca un om fără sânge albastru, perfect normale de altfel. Apropo de sânge albastru, de ce se zice despre familiile regale că au sânge albastru? De ce nu altă culoare? Probabil că e o chestie general cunoscută, mai puțin pt mine. Share.

Tot legat de jocuri: joc tip platform, în timp real, pt oameni. Să fii tu propriul tău SuperMario. Te-ai distra mini, unde mini = 1 nivel. Plus că eu, unul, aș fi cel mai prost personaj principal dintre toate personajele din astfel de jocuri; nici măcar nu pot să sar cum sar respectivele creaturi. De puteri speciale nici nu se pune problemă. Nu mai vreau.

Bloc Party. Se moțăie bine pe Silent Alarm, cap-coadă. Pe asta nu se doarme bine, dar e bună oricum.

Magazinele de tip discount care vând în special alimente nu vor fi profitabile niciodată la noi, nici în criză financiară. Românul cheltuie aproape juma' din bugetul lunar pe mâncare, d-aia. Că dacă tot dă un ban, să stea în față. Și nici măcar asta nu se întâmplă, că nici proverbele, zicătorile & alte chestii nu se aplică pentru România. Ceea ce e trist. E atipică în cel mai prost mod posibil.

Dacă n-ați aflat încă, luați de aici motiv.

Am revenit prost. O să-mi revin & o să revin bine. Aviară gripa ftw.

vineri, 22 mai 2009

Fail.

De obicei visez ciudat, dar visul asta chiar m-a dat peste cap.
Stateam intr-un fel de motel, lumea parea foarte agitata dar eu eram foarte relaxat. Fratele meu a tinut sa ma anunte ca urma sa plecam la o locatie de ski unde nu mai mersesem pana atunci, m-am dus sa-mi pregatesc bagajul si cand m-am intors fratele meu era foarte agitat, trebuia sa plecam la ski. Nu stiu de ce, dar am intrebat "Unde?" desi stiam exact...o locatie E, unde urma sa mergem pentru prima oara. "Cum unde, mergem la E, unde mergem de atatia ani". In vis nu mi s-a parut ciudat, abia acum realizez ca pare un scenariu de film prost...dar ce urmeaza e chiar haios.
Am urcat niste scari care ma duceau undeva in mijlocul casei, unde se intalneau scarile care coborau din stanga cu scarile care coborau din drepta, se forma o platforma, pe care trona un aparat de cereale. Nu stiu cum am reusit sa ma bag sub el, dar cert e ca cerealele imi cadeau in palma si pe jos dupa care cadea laptele si eu le mancam cu o pofta de nedescris. Nici macar nu trebuia sa mai bag bani, totul decurgea perfect, cerealele veneau si veneau...La un moment dat am auzit vocile unor prieteni apropiati din afara automatului, asa ca am luat un pumn de cereale si m-am strecurat inapoi afara sa-i servesc. Cred ca i-am speriat ca ma simteam ca un animal, cu gura plina si cu o tona de cereale in mana, intrebandu-i din ochi daca doresc. S-au aliniat in fata mea si fiecare a luat cate o singura cereala, au mestecat delicat si au zambit.
Deodata, casa s-a transformat intr-un circ, lumea a inceput sa rada, rockul imi surzea urechile, dar nu am ramas socat, nu, l-am apucat pe un prieten si i-am zis " Ai grija pe unde iti lasi gagica de data asta ca data viitoare a ajuns cu mine (!)", am apucat sa-i vad figura nervoasa cat timp ii apucam prietena de brat si plecam cu ea, la un moment dat am inceput sa strig "Bianca e aici?" dar stiam sigur ca nu era, nu mai umbla cu fetele, deci ce sa caute la circ.
Cand m-am asezat totul se invartea, si casa era mult prea mare ca sa pot sa suport asa ceva...CACAT! am de invatat la doctrine, gata distractia...si incet casa nu s-a mai invartit, s-a transformat in camera mea, si m-am trezit dubios de obosit.

Nu stiu daca se poate percepe la fel si din perspectiva altor persoane, dar viteza cu care s-a derulat si culorile, si expresivitatea personajelor ma fac sa ma gandesc ca asta este unul dintre visele pe care le avea Santana inainte sa intre pe scena la Woodstock si sa cante Soul Sacrifice, in timp ce se batea cu serpii de pe griff, de la prea multa mescalina si acid.

In orice caz, chiar am de invatat la doctrine, l-am pus aici ca sa nu il pierd.

joi, 21 mai 2009

Burtash major, sa traiti!

M-am saturat de grasi si de burtile lor de cocalari bashiti. Le-ash taia burtile si le-ash face ciorba. Scuzati exprimarea dar sunt nervos. Creierele lor sunt INVERS proportionale cu marimea burtii si a brandului plin de cute. Norocul nostru este ca daca deschidem gura si le aruncam cateva cuvinte mai complexe, sau ne adresam politicos, indivizii se pierd si se retrag. Cine stie ce dracu or intelege.

Cine tine minte petrecerile din clasa a 5-a? Sau Bravo hits 95-99? Eh, cine mai stie o sa zambeasca, sigur s-a indragostit de vreo pustoaica sau vreun pustan pe melodia asta. Eu stiu sigur ca da.

O sa sune cocalar, dar imi place melodia de la La familia, sau Puia, sau Puya sau rahat, are niste versuri care intr-un mod foarte trist, ne reprezinta, si o meritam. "Zau ca da". 

O intamplare amuzanta, daca tot suntem la subiectul cocalari. Astazi, in jurul orei 22, ma aflam cu prietenii mei cocalari ( da, chiar sunt cocalari, nu ii alint asa, intrebati-i si pe ei ) in masina, moment in care pe CityFm incepe Coldplay-The Scientist...incredibil, dar pana sa apuc sa o dau eu mai tare, manelistul din dreapta mea pune mana pe volum, da la maxim, si impreuna cu ceilalti doi manelari incepe sa cante, surprinzator, stiau versurile mai bine decat mine. M-a uns pe suflet sa vad ca pana si BO$$Y pot fi oameni.

Voiam sa inchei din nou fara sa prezint ceva important in post si iarasi m-as fi simtit prostl, incomplet, dar noroc ca am primit un link. M-a intristat, are dreptate, suntem atat de aproape sa pierdem statia si sa ne fie rau. Poate toti trebuie sa ne trezim si sa vedem ce e cu adevarat important si ce ne face cu adevarat sa ne simtim impliniti...

Gata, acum sunt trist, nu pot sa termin intr-un ton vesel...dar citind blogul lui chirila mi-a venit o melodie in cap, chiar ciudat, o fredonam, desi nu am mai ascultat-o de cateva zile bune.

O noapte buna.

miercuri, 20 mai 2009

1562500

 Daca as avea rabdare as fi cel mai bun cumparator de dulciuri din lume!
 As cumpara dulciuri pentru toate genurile de oameni si le-as asorta potrivit. Ciocalata face pe om. Spune-mi ce ciocolata mananci ca sa-ti spun ce fel de om esti.
 Nu o sa ma inteleg niciodata bine cu oamenii care mananca ciocolata amaruie cu pofta.
 
 Privind din alt punct de vedere, am senzatia ca Pooky si cu Liviu o cam slackaresc, asa ca am luat initiativa sa mai postez nimicuri. 
 Mi-am adus aminte de ceva foarte creepy si vreau sa impart cu voi. Melodia e buna. Formatia e ok. Tot mai bune sunt altele.
 
  Nu vi se pare ciudat ca toate pisicile, desi cand le iei in brate incep sa toarca, se zbat sa sara? De parca ar avea constiinta si, desi le place, stiu ca s-ar supara domnul motan daca le-ar surprinde in astfel de ipostaze. Motanii in schimb torc si atat, devin complet inerti in mainile tale, de parca n-ar avea nicio grija pe lumea asta. Inca o dovada ca noi, barbatii, nu avem principii.

 Mda, atat.

 Ceapaev

marți, 19 mai 2009

Buburuza despuiata

Ati vazut vreodata o buburuza fara micutza-i carapace pentru mai mult de o fractiune de secunda?

Eh! Prin bulanu-mi incontestabil, incercand sa pozez o buburuza, am prins-o cu o fractiune de secunda inainte sa-si ia zborul. 


PS: Daca nu va place, n-aveti inima!

Later edit also : Suprafata pe care se afla buburuza se afla sub proprietatea lui Liviu, daca era a mea, era curata.

joi, 7 mai 2009

O noapte la casa Lennon

   Am fost deranjat pentru a treia oara de sunetul acut al ceasului cu alarma pe care il purtam special la mine. Era mic, dar de ultima generatie. Am deschis ochii si am simtit o mica durere de cap, dar a disparut imediat, Am inceput sa ma uit in jur, persoanele care in cursul noptii erau la masa cu pick-upul disparusera, mai era doar George care dormea pe un scaun. Hipiota cu flori in par, Denise si Jenny plecasera probabil, si daca ele plecasera insemna ca si micutul Eye-Patch era dus. Ce pacat ca nu ii mai prinsesem, aveam ceva important sa-i spun lui Eye, dar oricum uitasem ce.
   
   Era ora 9. Aveam jumatate de ora la dispozitie sa ma trezesc, la ora 10 eram asteptat la studio. Nimeni nu se astepta sa apara si John sau George, ca sa nu mai zic de Ringo, le cunosteam cu totii naravurile si deja nu ne mai oboseam.
   
   M-am ridicat intr-un final din pat si am inceput sa caut un pachet de tigari. Cand mi-am aprins tigara am simtit un gust ciudat de sec, iar fumul parea uscat. Am inceput sa revad fragmente din noaptea precedenta. "Hehe, am gandit...ce noapte agitata". Era mare pacat ca nu participasem constient la ea. 
   
   Era momentul sa trezesc pe cineva, am incercat la George, dar nu am avut succes, Ringo inca sforaia asa ca am plecat sa-l caut pe John. Pe drum mi-am adus aminte ca fusese si Theodore cu noi, dar nu il vazusem pe nicaieri..."La naiba!" am exclamat in timp ce ridicam receptorul sa formez numarul. Dar Theodore nu raspundea, probabil dormea pe undeva.
   
   John se culcase in camera cu "Soarecele roz", care se dovedise mai tarziu a fi testoasa, dar hai sa nu intram in detalii. Cand l-am vazut atat de sfarsit mi s-a facut mila asa ca am decis ca Ringo sa fie cel sacrificat.
   
   Intorcandu-ma la mansarda l-am gasit pe Ringo pe jumatate treaz. "U-unde pleci?", "Ma duc la studio" i-am raspuns, "Si o-o iei prin Trafalgar Square?" "Da, binenteles", "Ia-ma si pe mine, vreau sa dorm in pa-pa-patul meu". "Cacat, bine, dar nu are cine sa inchida dupa noi".
   
   Se facuse ceasul deja 9 si cinsprezece minute...era timpul sa gasesc o persoana in stare sa inchida usa dupa mine. Stiam ca nu am sa ma mai intorc la etaj, asa ca am luat doua tigari din pachet si o bricheta roz si am plecat spre garaj - plecam prin garaj ca sa evit cainele de paza, obisnuia sa atace cand nu era John prezent-. Cand am ajuns langa camera lui John, aparent, l-am trezit, pentru ca mi-a bajbait printre sforaituri ca Jim, servitorul,e jos si ca poate el sa inchida usa dupa mine. 
   
   Am coborat si am batut la usa de la bucatarie, dar m-a intampinat o figura necunoscuta. Nu era Jim, insa nu eram in stare sa-mi schimb planul, ma pregatisem sa vorbesc cu Jim, si dracu sa ma ia daca nu asta urma sa fac, asa ca am zambit si am spus : "Neatza, Jim...hai sa inchizi dupa mine", "Buna dimineata, sir...sigur, vin acum". Am ramas frapat de reactie..."Ce ciudat, poate si pe asta il cheama tot Jim ", am gandit.
   
   Iesind pe alee, am observat ca plouase noaptea, bine ca nu uitasem masina decapotata ca mi-ar fi facut-o ciuculete. Am urcat in masina si inainte sa pun contactul am aprins cele doua tigari, una i-am oferit-o lui Ringo. 
  
   Am pornit masina si am plecat spre studio...
  

marți, 5 mai 2009

Solitar

Repetabil. Si asta, adica amandoua. Nothing is going to stop me but divine intervention. Sa fie clar.

Nu am timp de post mai lung, dar o sa revin. See you later, crocodile.

PS: Daca Elodia se apropie de acest blog & vede acest post, ii transmit sa ma sune, sa-mi spuna ce mai face, cum mai e si de ce. Promit ca nu o denunt public, doar asa intre prieteni.

duminică, 3 mai 2009

Si ce daca?

Avem Politia, si avem Armata. Avem Dinamo si Steaua. Avem gaborii si cum rahati li se-o zice militarilor.

2 institutii ce se afla la conducere...istitutia politiei are scopul de a asigura respectarea legilor si armata, ma rog, ce-o face si ea, apara si pazeste sau ceva de genul. In orice caz, FUNCTII MARI, IMPORTANTE...aparent nu pentru orice om, trebuie sa fie oameni cu cap, oameni peste media normala de inteligenta, de cultura, de educatie. GRESIT!!!

M-am saturat sa vad politisti care vorbesc la telefon in masina, care pleaca in tromba, care se opresc si vorbesc cu aurolacii pentru spaga cea de toate zilele : " Ai ma' cashul sau te iau la sectie?" "Da sefu', stai asa ca vine Giany acum si iti da".
La fel si armata, vad oameni imbracati in uniforma care se iau de copii cu urechi mari ( respectiv eu cand eram mic :( ), vad masini de armata care opresc si fluiera dupa pitipoance infecte, sau dupa fetele care impart fluturase la stop, nici macar nu conteaza ca sunt grase, urate si imbracate in trening...si mai au si numar de armata->cu majuscule A-XXXXX. Ce cacat!!! Ce exemplu ofera conducerea...de unde se trage atata jeg, atata lipsa de inteligenta...nu stiu...dar aparent stim unde ajunge...

Sufar de PHS, sau PWS( se afla in variatie libera), nu pot sa explic ce inseamna pe net,dar sa stiti ca exista, si eu il am...

Nu recomand nimanui, NICIODATA, SUB NICIO FORMA!!! filmuletul "One man one jar". Nu reusesc sa-mi amintesc pe ce site este postat, si ma bucur. Vorbesc foarte serios...NU va uitati.E diabolic. 

Doresc sa multumesc traducatorului lui J.D. Salinger pentru translatarea expresiilor lui Holden Caulfield. Si anume pentru momentele in care acesta foloseste intarirea "Zau ca da!" pentru a-si demonstra veridicitatea afirmatiilor. Este cea mai frumoasa exclamatie pe care am citit-o vreodata. Zau ca da! 

Voi pune zilele astea un post numai cu melodii bune! Da, fac asta. 

miercuri, 29 aprilie 2009

Varza

Post deleted! La naiba!

Podu'

Intai cititi aici ce spune Adriana (?) despre piesa de teatru Podu', cu Horatiu Malaele, George Ivascu si o tipa.

Pare o piesa buna. Nu este.
A fost o pierdere de timp. Paul Ioachim, autorul piesei, merita batut cu un dildo urias.
Piesa are in centru 3 personaje care asteapta sa se sinucida. Discutiile dintre ei sunt in genul "Vacanta Mare", cu ceva "Divertis" si un iz de OTV. Grosolanii imputite si umor de proasta calitate.
N-am putut refuza invitatia venita din partea alor mei, dar daca stiam ce ma asteapta, as fi facut-o bucuros. Daca eram eu cel care descoperea piesa si le-o propunea parintilor, intram in pamant de rusine la cel mult 10 minute dupa ce s-au stins luminile.
90 de minute de glume rasuflate, "maestrul" Malaele tipand ca un oligofren cat il tineau plamanii, Ivascu imitand retardatul matol si inca o gagica - al carei nume nici nu-l mentionez, atat rolul ei in piesa cat si modul in care a jucat sunt derizorii - care facea pe artista mofturoasa.
La final nu se sinucide niciunul din ei.

Impresia artistica: Execrabila.
Nota finala: 2/10. Si asta pentru ca au avut replici. 1/10 ar fi fost o piesa muta si fara decor. 0/10 ar fi fost o poza uriasa cu Mos Craciun in curul gol, jucand Remi cu 2 prostituate vietnameze, una gravida, cealalta oloaga.

Partea buna este ca bufetul de la Palatul Copiilor, gazda mizeriei la care am fost martor, are senvisuri minunate, la numai 3 RON.

Passive destruction

Urasc trendurile. De fapt urasc e mult spus, doar ca imi provoaca o stare de tumult. Si de fapt si trend e gresit spus, lucrurile la care ma refer eu nu sunt trenduri.

De exemplu, demotivarea e un trend. Să nu ai chef să faci lucruri e un trend, iar asta se întâmplă pentru că e mai ușor să stai degeaba. Previzibil, dar totuși foarte trist. Lucrurile previzibile, după un anumit timp, dematerializeaza totul. Dacă știi tot ce urmează de făcut și cum se va întâmpla, mai bine faci altceva. De exemplu, condu dezbrăcat. Ar fi palpitant. Sau nu.

Să fii ca ceilalți e iar un trend. Constat o recurență în trendurile astea: devii parte a lor pentru că presupun pasivitate. Practic astepți să ți se ridice bariera ca să poți să intri. Nu e nici măcar cu taxă de intrare. Chivu nu știu ce trend a adoptat la episodul lui barieric, nu mă bag.

Nu am și soluții pentru rezolvarea problemei, că nu sunt farmacie și nici vraci. Și nici nu-mi doresc să fiu un fel de. În schimb, în materie de aprofundat starea, sunt tone de soluții, toate încep prin motivul plângerii de milă. Cam cum făcea un personaj dintr-o carte citită demult. Numai că ală parcă a ieșit din starea asta și s-a dus și a căutat ceva. Nu mai știu ce, dar a căutat. S-a ridicat și a mers.

Visuri. Egal fericire, undeva. Sunt bune, sunt de încercat. Și riscurile, la fel. Asta.

Am scris un post unitematic. Nu mă așteptam. Imprevizibil. Q.e.d.

Later edit: Relativ la melodie,
Acum 2 veri: Vara in regim de 15, Motoare
Acum 3 veri: Vara in regim de Tineretului / Sincai, baschet. Aduceri-aminte, cine le are, sa ma sesizeze.

marți, 28 aprilie 2009

E vorba de faptul ca...cum merge treaba.

E teribil de amuzant sa asculti conversatiile unor straini asezati la masa de langa tine. Zau ca da!
Mai ales daca acestia fac parte din randul persoanelor cu fonduri. Pe scurt erau asa...2 frati, un pitic, un grasan si un tip cu parul prins in coada. Bun...ce-am inteles, Grasul vindea piese de masina, de asemenea era psesorul unui Fiat 500 preparat si a doua perechi de ochelari de soare, una de 80 de euro si una de 90. Piticul se simtea complexat de faptul ca partenerii lui erau plin de bani si cu muschi asa ca nu se referea niciodata la el la persoana 1-a singular ci numai la plural, incercand astfel integrarea in grup. Fratii erau posesori ai unui Infinity, model necunoscut pentru ochiul meu indiferent la masinile de fite si erau extrem de preocupati de aspect, de asemenea doreau sa faca o "investitie" importanta ( a se citi "masina" ), pe care nenorocitul de tata incerca s-o opreasca ( din discutia respectiva provine si titlul acestui post ) . Pletosul nu a stat mult, s-a suit pe o Yamaha sport si s-a dus. Conversatiile acestor - deja spre final -  indragiti colegi de cafenea s-a invartit in jurul a 3 subiecte - Masini, bani, ochelari de soare...timp de o ora.

Schimband subiectul, propun dezvoltarea Hoffmanului la OroHoffman ( = 6 Hoffmani = 60 de minute INTARZIERE ) si PanicoHoffmanul care presupune amanarea intalnirii pana la aceiasi ora in ziua urmatoare.

Mai imi propusesem niste subiecte de conversatie, dar le-am uitat pe drumul inspre Caciulati...uit tot mai multe, eh...

C'est la vie!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Desh Bord Bonanza Poweh

Mi-am pus stickere pe panoul de deasupra biroului.
E magnetic, deci inca functional.
Nu, n-am 2 cu DVS la fel.

vineri, 24 aprilie 2009

Tu esti, Mircea? Nu.

Am dezvoltat o pasiune de dată recentă pentru coloana sonoră din Nașul. De fapt doar pt main title song. Mafiotii erau Oameni. Astia de acuma nu sunt mafioti, nici unii dintre ei. Astia sunt niste scursuri, un fel de ruda handicapata a mafiotilor de inceput de secol XX. Sau de oaie neagră prost intenționată. Ca o ciorbă reîncălzită în care ai și scuipat. Concluzie: nici macar raufacatorii nu mai sunt ce erau. /sigh.

Unde e onoarea de altădată? După faptă și răsplată, nu invers.

Paragraful anterior mă duce cu gândul la altceva: aș vrea TARE mult să mi se dea ocazia trăiesc în perioada interbelică în România. Așa de curiozitate. Căci în capul meu de 2 pe 2 nu se poate imagina o frază care să conțină alăturarea de cuvinte România prosperează. Vreau să văd asta.

LEGO e cea mai tare jucărie pt oameni mici. Trenuletele electrice sunt cele mai tari jucării pt oameni mari. Vreau o cameră pt un megaultrasuperduper circuit de trenulete. Ba nu, 2.

Nu mai călcați pe spațiul verde. Ce dacă așa ați văzut pe Nat Geo sau AP că fac animalele? Uitați-vă pe Jetix cum sare Omul-Păianjen pe clădiri și faceți și ca el. Vă rog. Rebuturilor.

Din ciclul Ai simtit vreodata ca nu ai nimic in cap?: Ai văzut vreodată un cârd de copii cu reviste de colorat în mână? Eu da. Și m-a încântat pe alocuri, căci a venit la scurt timp după episodul pustiul de 7 ani jucandu-se la MacBook in parc. Si asta se intamplă pentru că au dublat CN-ul acum cativa ani. Si pentru că părinți au gândire de amoebă în corp de animal de oraș.

Uit din ce în ce mai des detalii. O să-mi fac seppuku dacă ajung un senil la 25 de ani. Asta dacă nu uit.

Se dă un om. Dacă acel om vă surprinde constant cu ceva legat de felul lui de a fi, e acceptabil. Dacă vă surprinde și în ceea ce privește felul vostru de a fi, păstrați-l.

Later edit: Nu vă merit de multe ori. Și îmi fac mea culpa pt asta :)

Epic Giovag??

Asist zilnic la certuri in trafic. Invat zilnic injuraturi noi. Zilnic ma aflu asezat ori pe scaunul soferului care injura ori pe a celui ce este jignit. Ma gandesc la urmatoarea chestie...Sunt cretin. De ce sa injur, de ce sa arat semne primitive, de ce sa ma enervez? 1 la mana, este dovada de ipocrizie din partea mea, pentru ca si eu am stationat iregulamentar cu avariile puse in mijlocul drumului, si eu am taiat cai cu riscul de a face accident si numai eu stiu cati pietoni am uitat sa invit sa treaca strada...asa ca, de ce sa ma supar pe un om care face niste lucruri pe care eu deja le-am facut si le fac? De ce sa presupun, in momentul in care acesta savarseste "fapta ilicita", ca este un "tigan borat"/"dobitoc"/"bou"/"cretin" si alte pseudonime folosite in lumea upperground a bucurestiului, de ce sa nu gandesc : "Da, probabil se grabeste undeva, si eu m-am grabit la antrenament saptamana trecuta, si ce bine ar fi fost daca nu m-ar fi dracuit toti". Din pacate am uitat al doilea punct al argumentarii mele, dar concluzia ar fi sunat un pic a cliseu oricum, asa ca o sa las ideea mea fara concluzie, ca sa am si eu un post al meu, sa nu mai zica simona si pooky ca eu nu postez si ca sunt praf s.a.m.d.

Privind viata din alta perspectiva decat cea a soferului bucurestean, am realizat ca ascult foarte mult indie-rock, si este foarte ciudat, pentru ca eu imi doream sa ajung rapper.

Maine plec la Iasi, noroc ca am translator galatzean.

Borsul de miel este minunat.

Lumea care comenteaza fara niciun scop este lume rea, care merita mustrata.

Cel mai probabil o sa ma injure liviu si pooky motivand ca am scris un post fara logica, daca fac asta o sa-i invit sa-si citeasca mai atent blogurile proprii.

Atat.

Sas.

marți, 21 aprilie 2009

Vremelnic vara venea vinerea.

Du sticla cu sos de merisor prin labirint si asigura-te ca ajunge in siguranta in ladita. Sa fie clar, daca nu faci asa, nu poti sa joci jocul. Si de unde stiu eu exact ca e sos de merisor si nu e ulei de jojoba sau altceva?

Preluare de pe blogul Liviic: Overheard in Bucharest. Foarte bun.

Azi-dimineata m-am jucat relativ mult timp asta, dar nu stiu daca sa fiu sau nu mandru de asta. M-a amuzat pentru o buna bucata de vreme.

As vrea FIX in momentul asta sa aflu limba dacilor pe de-a intregul. Nu doar clasicele "branza, barza, viezure, manz". Daca latina se cunoaste & invata, vreau sa aflu si limba dacilor. Ca doar ce, romanii imi sunt mai stramosi decat dacii sau ce? Mi se umfla o vena la cap, nu vreau sa ma irit continuand pe tema asta.

23 mai - Noisia
27 iunie - Basement Jaxx
28 iunie - Limp Bizkit. Decisions, decisions.

Am un stil de a scrie haotic, promit ca de astazi nu mai interactionez cu Liviu. Mint, dar voi nu stiti asta. Oricum e mai funky asa.

Shogun. De mult n-am mai citit 360 de pagini dintr-o carte in 4 zile. Si sa n-aud "de-abia acuma o citesti?" ca va dau cu ea in cap. Cu toate cele 3 volume. Eu n-am citit nici Povesti Nemuritoare pana la sfarsit. Dar daca sunt nemuritoare, are timp cineva sa le citeasca si pt mine.

Intrebarea e: De ce nu s-a ridicat nimeni sa spuna "Ba pe-a matii?". Nu, trebuiau ei sa plece toti. Boicot pe naiba, ori pui piciorul in prag, ori faci la olita des si nu faci prin anus.

Cine stie, cunoaste. 10 zile, 3 zile, 10 ore, 6 ore.

joi, 16 aprilie 2009

Le nouveau twist

Qu'est-ce que me provoque le monde?

Le monde est mon jardin. J'aime chacune chose qui m'intrigue, qui me frappe, qui m'intéresse. Moi, un esprit très intéressé de tout ce que m'environne, je trouve l'essence de toutes les magies que le monde nous présente. J'aime le bleu ciel du matin, après la pluie. J'aime les rayons du soleil qui tombent sur les couleurs vivent de ma ville, les enfants qui joue dans les parcs, les chats qui monte les grands arbres qui encadrent les allées. Je trouve tout ca très intéressant. J'aimerai savoir touts les secrets de la nature, pour la meilleur explorer et apprécier.
Aussi, j'aimerai connaitre toutes les langues de la planète, pour caqueter avec quelqu'un de chaque pays - un homme ordinaire, pas un savant - de chaque culture et religion, pour comprendre leurs idées, leurs coutumes et leur style de vie. Cette expérience pourrait vraiment enrichir mes connaissances en tous les domaines.
J'aimerai savoir l'histoire de toutes les magnifiques cultures antiques, la géographie des régions plus charmantes du monde, la philosophie derrière les plus grades idées révolutionnaires- celles qui ont change l'évolution de toute ce que nous connaissons maintenant.
Je toujours serai une rêveuse, parce que c'est ca qui me donne l'énergie, qui m'encourage d'apprendre de plus en plus et de découvrir tout ce que le monde cache des yeux qui ne cherchent pas. Le nouveau c'est pour moi à explorer.

Comment ça va, Madame Cazacu?

luni, 13 aprilie 2009

Dulceatza de cirese amare.

Dulceatza de cirese amare e cea mai buna dulceatza din istoria dulcetzurilor bune.

Aseara (n.a.: duminica) am asistat la Don Quijote la TNB. Un spectacol care a respirat (si inca respira, il simt in ceafa. si nu, n-am prieteni imaginari. adica am, dar toti dorm acuma, deci senzatia e veridica) spiritualitate, voie buna, cultura la cel mai inalt rang.

Dan Puric. O sintagma, nu un nume. Folosita (evident) de multi cocalari si multe rebuturi in vocabularul lor pentru ca e la moda. Pentru ca e un fel de Vama Veche in materie de artisti. Pentru ca e The New Shit & trebuie sa fii la curent cu tot ce e frumos ca sa-l poti umple de rahatzel in voie, in olitza ta pe post de cap.

Dan Puric insusi:

M-a intrebat puștiul meu când avea 5 ani: Tată, pe om l-a făcut Dumnezeu sau se trage din maimuță? / Bă, pe om l-a făcut Dumnezeu, dar sunt câțiva care se trag din maimuță, îți arată tata mâine, la teatru

Artistul obisnuieste sa transceada, prin natura artei lui, intr-o lume paralela, ideala. Si nu trebuie invinuit pentru asta, Dan Puric are dreptate. Si totusi, aseara am vazut o sala plina. Ba, da' plina. Si foarte atenta, de la inceput pana la sfarsit. Fara reactii dubioase, fara remarci idioate, fara telefoane care sa sune in sala (bine, a fost unul, dar avea o sonerie care se potrivea cu piesa, deci e ok. n-a auzit nimeni). Un Don Quijote modern, cu specific romanesc. Totul se potrivea ca o manusa. Perfect.

Practic, o dulceatza incropita intr-o livada de mult prea multi ciresi cu mult prea multe cirese amare. Dar daca din fiecare livada ar iesi minim una bucata borcan de dulceatza, m-as angaja gradinar cu juma de norma. As si dansa ca in filmele indiene pt asa ceva.

Dan Puric. Dreptul la Perseverentza. Cultura, nimic mai mult si niciodata prea tarziu ca sa incepi.

N.a. : Am folosit diacriticele haotic, imi voi savarsi penitentza mai incolo. Promit.

miercuri, 8 aprilie 2009

Footnote X 3

On a negative note: Am vazut azi un baietel la vreo 6 ani, cu un tricou cu Hello Kitty, lucios, cu parul lung ondulat & curatat temeinic pe maini de maica-sa, din 5 in 5 minute, cu servetele umede, sa nu ia microbi. De ce ai face asa ceva? Ca sa vina golanii dup-aia la el si sa-l faca sa-si ude pantalonii in cateva milisecunde. Asta daca nu il si fac sa nu atinga speranta de viata medie. Foarte trist. Nu faceti asa. Nu va dadaciti copiii in draci. O sa moara, daca nu fizic, oricum o sa fie inadaptati.

On a positive note: Si-a luat Ioana carnetul azi. Ioana e foarte tare. Si ce e si mai tare e ca nu cred ca o sa pot sa-mi dau seama f curand ce o face sa fie foarte tare. Cute.

On a neutral note: A aparut in mod oficial primul miliardar in dolari din traficul de droguri.

Am restartat de 2 ori sa scriu un post. Asa ceva nu se cade.

Later edit: Am facut greseli de scriere, sunt un netot. thks @ flavia

marți, 7 aprilie 2009

The SAS Empire.

Cum Liviu a promis ca va dezvolta acest subiect pe The Cookbook, ne-am hotarat sa postam aici explicatia.SAS-ul este mai mult decat un termen. SAS-ul este o notiune, o idee, o entitate. Are valori multiple, ingloband atat lucruri bune, cat si rele.
Este un cumul de imprecatii si ganduri murdare, alcatuite sistemic, pentru a le acorda o nota de seriozitate. Alt motiv este lenea de a le insira pe toate. Un SAS este tot ce poate fi mai rau, dar exprimat intr-un stil mult mai comod. Si mai putin d
eranjant pentru urechea neantrenata.
Ex:
-Bai, te bag in ma-ta!
-SAS ma de-aici, pana nu te lipesc de peretele ala!

SAS poate fi si o forma de salut, dar si o urare. Bine folosit, el poate insenina ziua cuiva.
Ex:
-Ce faci frate? Mersi de imprumut!
-Hai SAS, ma! (zambind oaches)  Vorbim maine! 

De asemenea, SAS poate fi folosit ca parte a unei constructii lexicale sau gramaticale. 
EX: SASculti de cei mari! SASpiri prin camera inainte sa pleci! SASpart o conducta de gaze si SASperiat tot blocul. SASiguri venitul familiei tale. s.a.

Acestea fiind spuse, va invitam pe fiecare in parte sa integrati in al vostru vocabular acest neologism, cu scopul de filtra starzile Bucurestiului de poluarea fonica ce le inconjoara. 
ATENTIE- SAS-ul folosit necorespunzator poate produce efecte secundare. In cazul in care apar manifestari neplacute, reveniti la acest blog. Folositi-l cu simt de raspundere. Undeva, o oaie depinde de asta. 



un post creat de zamfy si supitza.

duminică, 5 aprilie 2009

Basme

Repatriat in Bucuresti, scriu despre o serie de lucruri constatate in weekend-ul petrecut la Bran alaturi de ELSA.

1. Locatie frumoasa, noua, cu priveliste ce-ti taie respiratia. Merita.
2. Oameni frumosi. Scurt
3. O afinitate deosebita dezvoltata pt casele parasite, care par a fi un bun stimulent de tripuri colective (a se vedea mitul fetitei fara maini, care va fi aprofundat intr-un viitor post - memo to self)
4. Rioba a ajuns si la Bran, sub forma de suporturi de hartie pentru cestile de cafea. Dubios. Suspect de dubios. Daca e vorba de un etern joc (fara sfarsit, one might add) acesta cu Rioba, refuz sa-l mai joc.
5. E o arta sa conduci un autocar, trebuie manuit cu atentie, noblete si mult calm. Nu e pt oricine.
6. Poneii sunt animale bune si foarte simpatice. Sa nu calariti ponei ca si ei este suflete.
7. Ioana :)
8. Gemul de caise avortat, acum pe piata.
9. Discutiile intense despre satul Spermezeu.
10. Sufar de Tudorofobie, am cunoscut prea multi Tudori zilele astea. Daca mai cunosc vreunul curand, i'll drop the T out of my name.

joi, 2 aprilie 2009

Post de control. Sa vada si ochiul lor.

Poftiti aci un post de proba.


later edit @ pooky: Proiect de blog in 3. Da, momentan suntem doar 2, vad asta, nu saritzi ca ultimele vite cu gura pe mine. O sa apara si al 3lea omuletz. O sa fie frumos, sper. Nu spun mai mult. Nu, nu pt motivele alea de cacat gen "nu vreau sa divulg secrete", ci pt ca nici eu nu stiu ce va urma. Atat.

even later edit: Gata, formula magica este completa. S-a alaturat si pokemonul matei.