Passive destruction

Urasc trendurile. De fapt urasc e mult spus, doar ca imi provoaca o stare de tumult. Si de fapt si trend e gresit spus, lucrurile la care ma refer eu nu sunt trenduri.

De exemplu, demotivarea e un trend. Să nu ai chef să faci lucruri e un trend, iar asta se întâmplă pentru că e mai ușor să stai degeaba. Previzibil, dar totuși foarte trist. Lucrurile previzibile, după un anumit timp, dematerializeaza totul. Dacă știi tot ce urmează de făcut și cum se va întâmpla, mai bine faci altceva. De exemplu, condu dezbrăcat. Ar fi palpitant. Sau nu.

Să fii ca ceilalți e iar un trend. Constat o recurență în trendurile astea: devii parte a lor pentru că presupun pasivitate. Practic astepți să ți se ridice bariera ca să poți să intri. Nu e nici măcar cu taxă de intrare. Chivu nu știu ce trend a adoptat la episodul lui barieric, nu mă bag.

Nu am și soluții pentru rezolvarea problemei, că nu sunt farmacie și nici vraci. Și nici nu-mi doresc să fiu un fel de. În schimb, în materie de aprofundat starea, sunt tone de soluții, toate încep prin motivul plângerii de milă. Cam cum făcea un personaj dintr-o carte citită demult. Numai că ală parcă a ieșit din starea asta și s-a dus și a căutat ceva. Nu mai știu ce, dar a căutat. S-a ridicat și a mers.

Visuri. Egal fericire, undeva. Sunt bune, sunt de încercat. Și riscurile, la fel. Asta.

Am scris un post unitematic. Nu mă așteptam. Imprevizibil. Q.e.d.

Later edit: Relativ la melodie,
Acum 2 veri: Vara in regim de 15, Motoare
Acum 3 veri: Vara in regim de Tineretului / Sincai, baschet. Aduceri-aminte, cine le are, sa ma sesizeze.