Tu esti, Mircea? Nu.

Am dezvoltat o pasiune de dată recentă pentru coloana sonoră din Nașul. De fapt doar pt main title song. Mafiotii erau Oameni. Astia de acuma nu sunt mafioti, nici unii dintre ei. Astia sunt niste scursuri, un fel de ruda handicapata a mafiotilor de inceput de secol XX. Sau de oaie neagră prost intenționată. Ca o ciorbă reîncălzită în care ai și scuipat. Concluzie: nici macar raufacatorii nu mai sunt ce erau. /sigh.

Unde e onoarea de altădată? După faptă și răsplată, nu invers.

Paragraful anterior mă duce cu gândul la altceva: aș vrea TARE mult să mi se dea ocazia trăiesc în perioada interbelică în România. Așa de curiozitate. Căci în capul meu de 2 pe 2 nu se poate imagina o frază care să conțină alăturarea de cuvinte România prosperează. Vreau să văd asta.

LEGO e cea mai tare jucărie pt oameni mici. Trenuletele electrice sunt cele mai tari jucării pt oameni mari. Vreau o cameră pt un megaultrasuperduper circuit de trenulete. Ba nu, 2.

Nu mai călcați pe spațiul verde. Ce dacă așa ați văzut pe Nat Geo sau AP că fac animalele? Uitați-vă pe Jetix cum sare Omul-Păianjen pe clădiri și faceți și ca el. Vă rog. Rebuturilor.

Din ciclul Ai simtit vreodata ca nu ai nimic in cap?: Ai văzut vreodată un cârd de copii cu reviste de colorat în mână? Eu da. Și m-a încântat pe alocuri, căci a venit la scurt timp după episodul pustiul de 7 ani jucandu-se la MacBook in parc. Si asta se intamplă pentru că au dublat CN-ul acum cativa ani. Si pentru că părinți au gândire de amoebă în corp de animal de oraș.

Uit din ce în ce mai des detalii. O să-mi fac seppuku dacă ajung un senil la 25 de ani. Asta dacă nu uit.

Se dă un om. Dacă acel om vă surprinde constant cu ceva legat de felul lui de a fi, e acceptabil. Dacă vă surprinde și în ceea ce privește felul vostru de a fi, păstrați-l.

Later edit: Nu vă merit de multe ori. Și îmi fac mea culpa pt asta :)