Dulceatza de cirese amare.

Dulceatza de cirese amare e cea mai buna dulceatza din istoria dulcetzurilor bune.

Aseara (n.a.: duminica) am asistat la Don Quijote la TNB. Un spectacol care a respirat (si inca respira, il simt in ceafa. si nu, n-am prieteni imaginari. adica am, dar toti dorm acuma, deci senzatia e veridica) spiritualitate, voie buna, cultura la cel mai inalt rang.

Dan Puric. O sintagma, nu un nume. Folosita (evident) de multi cocalari si multe rebuturi in vocabularul lor pentru ca e la moda. Pentru ca e un fel de Vama Veche in materie de artisti. Pentru ca e The New Shit & trebuie sa fii la curent cu tot ce e frumos ca sa-l poti umple de rahatzel in voie, in olitza ta pe post de cap.

Dan Puric insusi:

M-a intrebat puștiul meu când avea 5 ani: Tată, pe om l-a făcut Dumnezeu sau se trage din maimuță? / Bă, pe om l-a făcut Dumnezeu, dar sunt câțiva care se trag din maimuță, îți arată tata mâine, la teatru

Artistul obisnuieste sa transceada, prin natura artei lui, intr-o lume paralela, ideala. Si nu trebuie invinuit pentru asta, Dan Puric are dreptate. Si totusi, aseara am vazut o sala plina. Ba, da' plina. Si foarte atenta, de la inceput pana la sfarsit. Fara reactii dubioase, fara remarci idioate, fara telefoane care sa sune in sala (bine, a fost unul, dar avea o sonerie care se potrivea cu piesa, deci e ok. n-a auzit nimeni). Un Don Quijote modern, cu specific romanesc. Totul se potrivea ca o manusa. Perfect.

Practic, o dulceatza incropita intr-o livada de mult prea multi ciresi cu mult prea multe cirese amare. Dar daca din fiecare livada ar iesi minim una bucata borcan de dulceatza, m-as angaja gradinar cu juma de norma. As si dansa ca in filmele indiene pt asa ceva.

Dan Puric. Dreptul la Perseverentza. Cultura, nimic mai mult si niciodata prea tarziu ca sa incepi.

N.a. : Am folosit diacriticele haotic, imi voi savarsi penitentza mai incolo. Promit.