Da, um, pai, in orice caz, n-am mai scris de mult, a inceput vacanta, oboseala, nopti nedormite, sau dormite prea mult, in orice caz...se da totul peste cap...dar e ok, numai ca sunt prea obosit ca sa mai scriu asa ca...luati de-aici...
marți, 30 iunie 2009
marți, 16 iunie 2009
luni, 15 iunie 2009
duminică, 14 iunie 2009
2. Minim.
Sunt multe momente cand ti se da sansa unui nou inceput. Poate prea multe, dar cand ai impresia ca sunt prea multe, poti sa alergi in cerc invocand ploaia timp de 11 minute si 38 de secunde. Inseamna ca esti norocos.
Constatare: De multe ori nu conteaza unde vrei sa ajungi tu, conteaza cat de bine te convinge cineva de langa tine unde vrea el/ea sa ajungi, ca sa fie bine intr-un final. Si mai ales conteaza cum ti-o spune.
Nu-ti dori mai mult decat poti sa intelegi. Poate nu e momentul potrivit. Sau poate nu e. Si atat.
Nu fi suparat. Fii fericit ca acel lucru care te-a suparat a ajuns sa te preocupe in asemenea fel incat sa te si superi.
Imagineaza lucruri complicate, marete, dar bucura-te de lucrurile practice si mici, care ti se intampla la tot pasul. Daca ajungi sa duci la bun sfarsit lucrurile complicate, nu vei mai avea timp de lucrurile mici.
Apreciaza momentul cu toate condimentele lui, nu te concentra pe ce urmeaza. Ca daca nu Carpe Diem si nu te Festina Lente, o sa-ti dai seama ca Alea Iacta Est si ai mancat rahat. Si iar o iei de zero.
Si mai ales, nu face nimic singur. Adica fa, dar nu te bucura singur, nu plange singur, nu fi singur atunci cand simti chiar si tu ca nu trebuie sa fii singur. Degeaba realizezi ceva daca nu ai cu cine sa imparti.
Undeva, cineva. Da, pe bune. Si in ipostaze mai putin presupuse. Bucura-te ca exista. Si invata dracu sa apreciezi. Ca mi se umfla o vena la tampla.
(1 minute) Later edit: Am vorbit cu Matei. Ce vine nu trebuie sa mai fie ca ce-a fost.
(5 minute) Later edit: La titlu e 3.
Constatare: De multe ori nu conteaza unde vrei sa ajungi tu, conteaza cat de bine te convinge cineva de langa tine unde vrea el/ea sa ajungi, ca sa fie bine intr-un final. Si mai ales conteaza cum ti-o spune.
Nu-ti dori mai mult decat poti sa intelegi. Poate nu e momentul potrivit. Sau poate nu e. Si atat.
Nu fi suparat. Fii fericit ca acel lucru care te-a suparat a ajuns sa te preocupe in asemenea fel incat sa te si superi.
Imagineaza lucruri complicate, marete, dar bucura-te de lucrurile practice si mici, care ti se intampla la tot pasul. Daca ajungi sa duci la bun sfarsit lucrurile complicate, nu vei mai avea timp de lucrurile mici.
Apreciaza momentul cu toate condimentele lui, nu te concentra pe ce urmeaza. Ca daca nu Carpe Diem si nu te Festina Lente, o sa-ti dai seama ca Alea Iacta Est si ai mancat rahat. Si iar o iei de zero.
Si mai ales, nu face nimic singur. Adica fa, dar nu te bucura singur, nu plange singur, nu fi singur atunci cand simti chiar si tu ca nu trebuie sa fii singur. Degeaba realizezi ceva daca nu ai cu cine sa imparti.
Undeva, cineva. Da, pe bune. Si in ipostaze mai putin presupuse. Bucura-te ca exista. Si invata dracu sa apreciezi. Ca mi se umfla o vena la tampla.
(1 minute) Later edit: Am vorbit cu Matei. Ce vine nu trebuie sa mai fie ca ce-a fost.
(5 minute) Later edit: La titlu e 3.
duminică, 7 iunie 2009
Vai mie...
A dat dracu sa ma uit pe Kanal D astazi. Era emisiunea scarboasei de Zavoreanca. Subiect senzatie..."Cine e regina porno a Romaniei?", se luptau pentru titlu Sexy Braileanca si nimeni alta decat Profa porno. CE CACAT!
Scarbos de-a dreptul...cum sa faci asa ceva? Eu unul nu inteleg...Am prins emisiunea din momentul in care aduceau un tanar subiect pentru a incerca sa reziste tentatiilor celor doua dive porno. Ma si s-au apucat sa se frece de el, baba aia de profa cauta sa-l apuce numai de genitale si sa-l linga pe sfarcuri, dar n-a avut noroc ca s-a bagat braileanca si l-a pus pe canapea, in secunda 2 nu mai avea bluza si ii baga sfarcurile in gura. Baiatul a reactionat normal, s-a ferit de tatele alea ca de mama dracului si a luat-o la fuga. Ca sa-i acorde o sansa si bolnavei de profesoare i-au acordat un pic de "alone time" cu tanarul viril, dar wow, ce chestie...a luat-o iar la fuga. Asa ca au adus un membru din public si da-i si lucreaza-ti farmecele pe el, babo. Ce sa vezi...ii da bluza jos grasanului si se apuca sa-l linga pe sfarcuri...dupaia pe burta ca in final sa-i bage mana in pantaloni...nu mai mentionez ca saracul barbat avea mai mult par pe burta si pe piept decat am eu in cap.
Acum concluzia...de fapt nu e chiar o concluzie, mai mult o rugaminte.
Va rog, va implor...dispareti dracului din casele oamenilor...cum s-a ajuns la asa un nivel de incultura si degradare sa se poata face asa ceva la televizor cu semn de 12 ani in colt? Nu inteleg...chiar asta e singura modalitate sa faci audienta? Chiar totul se rezuma numai la bani? Nu mai exista nimeni care sa isi doreasca o emisiune de cultura, o emisiune care sa-i spuna ceva, care sa-l invete ceva? Chiar nu se mai gasesc oameni cu educatie si cu ceva in cap care sa conduca? Ce e si mai trist e ca au ajuns sa converteasca un numar din ce in ce mai mare de oameni la religia lor inculta si depravata...ajung batrani care candva citeau Eminescu din placere sa faca pasiuni pentru Andreea Marin sau Mihaela Radulescu. Ne pierdem...sau ne-am pierdut deja, si tot ce putem face e sa privim neputinciosi la cum se duce totul de rapa...Ne-am nascut intr-o epoca fara principii si fara educatie si nu putem schimba nimic. Cel putin pentru moment...
Ah! Da...in prealabil vazusem un film in care un pusti de 12-14 ani, dependent de heroina, era indragostit de ma-sa...si ma-sa la randul ei si-o tragea cu el si totul era happy, happy, joy, joy. CE CACAT!?
Iar sunt obosit si scriu dezordonat.
Mi-e foarte somn si mai am doar o tigara, n-o sa mai citesc daca am scris corect, n-o sa mai verific postul sa vad daca e scris ok. O sa inchid si o sa ma culc. O sa fac toate alea maine.
Vai ce somn imi e...
Scarbos de-a dreptul...cum sa faci asa ceva? Eu unul nu inteleg...Am prins emisiunea din momentul in care aduceau un tanar subiect pentru a incerca sa reziste tentatiilor celor doua dive porno. Ma si s-au apucat sa se frece de el, baba aia de profa cauta sa-l apuce numai de genitale si sa-l linga pe sfarcuri, dar n-a avut noroc ca s-a bagat braileanca si l-a pus pe canapea, in secunda 2 nu mai avea bluza si ii baga sfarcurile in gura. Baiatul a reactionat normal, s-a ferit de tatele alea ca de mama dracului si a luat-o la fuga. Ca sa-i acorde o sansa si bolnavei de profesoare i-au acordat un pic de "alone time" cu tanarul viril, dar wow, ce chestie...a luat-o iar la fuga. Asa ca au adus un membru din public si da-i si lucreaza-ti farmecele pe el, babo. Ce sa vezi...ii da bluza jos grasanului si se apuca sa-l linga pe sfarcuri...dupaia pe burta ca in final sa-i bage mana in pantaloni...nu mai mentionez ca saracul barbat avea mai mult par pe burta si pe piept decat am eu in cap.
Acum concluzia...de fapt nu e chiar o concluzie, mai mult o rugaminte.
Va rog, va implor...dispareti dracului din casele oamenilor...cum s-a ajuns la asa un nivel de incultura si degradare sa se poata face asa ceva la televizor cu semn de 12 ani in colt? Nu inteleg...chiar asta e singura modalitate sa faci audienta? Chiar totul se rezuma numai la bani? Nu mai exista nimeni care sa isi doreasca o emisiune de cultura, o emisiune care sa-i spuna ceva, care sa-l invete ceva? Chiar nu se mai gasesc oameni cu educatie si cu ceva in cap care sa conduca? Ce e si mai trist e ca au ajuns sa converteasca un numar din ce in ce mai mare de oameni la religia lor inculta si depravata...ajung batrani care candva citeau Eminescu din placere sa faca pasiuni pentru Andreea Marin sau Mihaela Radulescu. Ne pierdem...sau ne-am pierdut deja, si tot ce putem face e sa privim neputinciosi la cum se duce totul de rapa...Ne-am nascut intr-o epoca fara principii si fara educatie si nu putem schimba nimic. Cel putin pentru moment...
Ah! Da...in prealabil vazusem un film in care un pusti de 12-14 ani, dependent de heroina, era indragostit de ma-sa...si ma-sa la randul ei si-o tragea cu el si totul era happy, happy, joy, joy. CE CACAT!?
Iar sunt obosit si scriu dezordonat.
Mi-e foarte somn si mai am doar o tigara, n-o sa mai citesc daca am scris corect, n-o sa mai verific postul sa vad daca e scris ok. O sa inchid si o sa ma culc. O sa fac toate alea maine.
Vai ce somn imi e...
vineri, 5 iunie 2009
Omleta 101
Mi-a fost contestat, in repetate randuri, titlul de Arhiduce al Omletei, dar nu plec urechea la astfel de mojicii. Voi expune, in cele ce urmeaza, reteta pentru omleta care mi-a facut diminetile mai frumoase. Aceasta reteta a fost tinuta in stadiul de proiect pentru destul de mult timp, pentru a se imbunatati si a se desavarsi.
E nevoie de:
3 oua, ketchup, mustar, soia, sare, piper, sunca, cascaval, ciuperci si porumb + un ingredient surpirza, pe care nu il pot dezvalui din motive de securitate.
Pauza de 5 min. Continui cand revin.
Asa. Toate ingredientele sunt taiate marunt.
Tigaia (de preferat Tefal) se pune pe foc mare (!!) si se unge cu unt din belsug (in niciun caz ulei). Se pun in tigaie sunca si ceapa verde si se amesteca astfel incat sa se prajeasca uniform toata cantitatea.
In acest timp, se bat cele 3 oua intr-un castron, se pun 2-3 lingurite de ketchup, 2 lingurite de mustar, putina soia si se adauga sarea si piperul, dupa gust.
Cand sunca si ceapa s-au rumenit suficient, se adauga castronul cu oua/ketchup/mustar/soia/sare/piper.
Important (!!) - focul este inca mare.
La 20-30 de secunde dupa ce s-a adaugat continutul castronului se pune cascavalul. In tot acest timp se amesteca energic.
Dupa inca 1 minut se adauga si ciupercile.
Important (!!) - focul se face acum mic.
Amestecam pentru inca 30-40 de secunde, apoi adaugam si porumbul.
Pentru inca jumatate de minut amestecam in tigaie, dupa care oprim focul (si adaugam ingredientul secret), apoi continuam sa amestecam pentru o scurta perioada de timp cu focul oprit (20-30 de secunde).
Varsam omleta in farfurie si experimentam senzatii unice de euforie.
Voi reveni mai tarziu cu o poza a omletei, ca exemplu, dar din lene si comoditate probabil ca va mai intarzia.
Va urma "Salata 101". Pana atunci, sa auzim de bine.
n.r.: Post preluat de pe supitza.blogspot.com. Continuarea cu salata va aparea, probabil, numai acolo.
E nevoie de:
3 oua, ketchup, mustar, soia, sare, piper, sunca, cascaval, ciuperci si porumb + un ingredient surpirza, pe care nu il pot dezvalui din motive de securitate.
Pauza de 5 min. Continui cand revin.
Asa. Toate ingredientele sunt taiate marunt.
Tigaia (de preferat Tefal) se pune pe foc mare (!!) si se unge cu unt din belsug (in niciun caz ulei). Se pun in tigaie sunca si ceapa verde si se amesteca astfel incat sa se prajeasca uniform toata cantitatea.
In acest timp, se bat cele 3 oua intr-un castron, se pun 2-3 lingurite de ketchup, 2 lingurite de mustar, putina soia si se adauga sarea si piperul, dupa gust.
Cand sunca si ceapa s-au rumenit suficient, se adauga castronul cu oua/ketchup/mustar/soia/sare/piper.
Important (!!) - focul este inca mare.
La 20-30 de secunde dupa ce s-a adaugat continutul castronului se pune cascavalul. In tot acest timp se amesteca energic.
Dupa inca 1 minut se adauga si ciupercile.
Important (!!) - focul se face acum mic.
Amestecam pentru inca 30-40 de secunde, apoi adaugam si porumbul.
Pentru inca jumatate de minut amestecam in tigaie, dupa care oprim focul (si adaugam ingredientul secret), apoi continuam sa amestecam pentru o scurta perioada de timp cu focul oprit (20-30 de secunde).
Varsam omleta in farfurie si experimentam senzatii unice de euforie.
Voi reveni mai tarziu cu o poza a omletei, ca exemplu, dar din lene si comoditate probabil ca va mai intarzia.
Va urma "Salata 101". Pana atunci, sa auzim de bine.
n.r.: Post preluat de pe supitza.blogspot.com. Continuarea cu salata va aparea, probabil, numai acolo.
joi, 4 iunie 2009
E.W.O.
Daca ar fi sa spui un loc in care ai vrea sa te afli in acest moment, care ar fi acela?
Pe cine ai vrea sa ai alaturi?
Dar cel mai important, crezi ca ai fi pregatit sa profiti de faptul ca dorinta ti s-a indeplinit, de faptul ca esti acolo unde ai vrut sa fii, alaturi de cine ai vrut sa fii, petrecandu-ti timpul asa cum ti-ai fi dorit? Pentru ca (si poate unii imi vor da dreptate) uneori iti doresti ceva atat de mult, ajungi sa creezi scenarii, sa-ti duci imaginatia prin multe chaise-longue-uri, orase inzapezite, hamace de pe insule parasite sau canioane adanci, incat depasesti punctul pana in care tu ai fi de fapt parte integranta a dorintei tale.
Unele lucruri poate chiar nu sunt pentru tine. Sa nu fiu inteles gresit: unele lucruri poate nu sunt pentru tine in momentul in care stai in pat si visezi cu ochii deschisi. Exista un punct terminus al oricarei incercari de a visa cu ochii deschisi: punctul in care trebuie sa te ridici in pozitie bipeda, sa te uiti la tine intr-o oglinda (optional) si sa spui Da, hai sa fac asta.
Daca ai trecut de punctul ala si continui sa visezi, iti vei consuma in mod invariabil toata energia pe acel vis. Il vei duce pana la capat, iti vei termina treaba, fara indoiala, si vei avea si un sentiment de satisfactie, corp comun cu un zambet care va fi nutritiv pentru o zi, poate chiar mai mult. Dar apoi...iar vei visa, cu proxima ocazie, la acelasi lucru, sau poate la altceva. Iar in timpul in care visam din nou, putem mai bine sa ne punem in aplicare prima dorinta avuta cu cateva zile inainte si sa renuntam la o satisfactie pasagera, in favoarea unui efort (indelungat sau nu). Efort care nu e lipsit de riscuri, care nu garanteaza succesul, dar care ofera aproape de fiecare data sansa de a experimenta lucruri noi. Ca un fel de (cliseu, stiu) drum initiatic, pe care odata pornit, e foarte probabil sa capeti cunostiinte, sa treci prin lucruri care au mai multa sau mai putina relevanta raportate la scopul cu care ai pornit pe acel drum.
Cliseu, the sequel: Ridica-te si mergi.
Apropo. Seria Cafe del Mar ma umple de liniste.
Pe cine ai vrea sa ai alaturi?
Dar cel mai important, crezi ca ai fi pregatit sa profiti de faptul ca dorinta ti s-a indeplinit, de faptul ca esti acolo unde ai vrut sa fii, alaturi de cine ai vrut sa fii, petrecandu-ti timpul asa cum ti-ai fi dorit? Pentru ca (si poate unii imi vor da dreptate) uneori iti doresti ceva atat de mult, ajungi sa creezi scenarii, sa-ti duci imaginatia prin multe chaise-longue-uri, orase inzapezite, hamace de pe insule parasite sau canioane adanci, incat depasesti punctul pana in care tu ai fi de fapt parte integranta a dorintei tale.
Unele lucruri poate chiar nu sunt pentru tine. Sa nu fiu inteles gresit: unele lucruri poate nu sunt pentru tine in momentul in care stai in pat si visezi cu ochii deschisi. Exista un punct terminus al oricarei incercari de a visa cu ochii deschisi: punctul in care trebuie sa te ridici in pozitie bipeda, sa te uiti la tine intr-o oglinda (optional) si sa spui Da, hai sa fac asta.
Daca ai trecut de punctul ala si continui sa visezi, iti vei consuma in mod invariabil toata energia pe acel vis. Il vei duce pana la capat, iti vei termina treaba, fara indoiala, si vei avea si un sentiment de satisfactie, corp comun cu un zambet care va fi nutritiv pentru o zi, poate chiar mai mult. Dar apoi...iar vei visa, cu proxima ocazie, la acelasi lucru, sau poate la altceva. Iar in timpul in care visam din nou, putem mai bine sa ne punem in aplicare prima dorinta avuta cu cateva zile inainte si sa renuntam la o satisfactie pasagera, in favoarea unui efort (indelungat sau nu). Efort care nu e lipsit de riscuri, care nu garanteaza succesul, dar care ofera aproape de fiecare data sansa de a experimenta lucruri noi. Ca un fel de (cliseu, stiu) drum initiatic, pe care odata pornit, e foarte probabil sa capeti cunostiinte, sa treci prin lucruri care au mai multa sau mai putina relevanta raportate la scopul cu care ai pornit pe acel drum.
Cliseu, the sequel: Ridica-te si mergi.
Apropo. Seria Cafe del Mar ma umple de liniste.
marți, 2 iunie 2009
Direct de pe teren.
Sunt situat undeva in Targoviste, intr-un hotel de un verde spalacit. Din pacate nu imi permit luxul somnului asa ca mi-am aprins o tigara si am cautat o activitate care sa ma tina in priza, cum colegul meu sforaie inca de la ora 00:31 mi-am insusit Zapp-Express-ul lui si m-am hotarat sa imi expun situatia.
Invat la roman, ma rog, incerc...nu reusesc sa stau concentrat mai mult de 45-50 de minute pentru ca imi fuge gandul, sunt prea obosit.Am descoperit ca este mai bine sa schimbi peisajul cand iti pierzi concentrarea ( mersi pooky ) asa ca gasesc tot felul de activitati placute in micile pauze dintre sesiunile de invatat. Am vazut un serial si portiuni dintr-un film, pe langa nelipsita tigara de la geam. Ora in acest moment este 03:06, probabil ca o sa fie 07 in curand, dar nu ma panichez...ma doare capul, as vrea sa fiu acasa si as vrea sa imi vad de treaba, dar nu este posibil, asta e situatia si trebuie acceptata. Daca ne-am revolta de fiecare data cand facem ceva care nu ne convine, am porni o revolutie pe cont propriu.
Ploua superb afara, bine...nu ca vad, pentru ca e "noapte multa afara" dar aud...si e un sunet extrem de placut.
Liviu, Chivu, Ape si cu Laptaru au iarasi idei marete...dar nu vreau, ma incanta binenteles ideea, dar cred ca e momentul sa trec peste...o sa vorbesc cu ei, poate le bag mintiile in cap.
La 5 am o treaba, sper sa nu adorm, mai am 2 cursuri si dupaia as vrea sa citesc si Succesiunile, dar cred ca o sa ma rezum la cele 2 cursuri.
Simt ca trebuie sa abordez si un subiect mai serios, dar pana una alta nu stiu daca sa fumez acum ultima tigara sau sa o pastrez pentru dimineata...
Mda, am aprins-o. O sa cer de la cineva o tigara maine dimineata, dar e amuzant cum m-ar fi satisfacut incredibil ca maine, cand ma trezesc sa imi deschid pachetul meu, sa iau tigara mea, sa ma asez pe fotoliul meu si sa o aprind cu bricheta mea. Sunt amuzante nevoile umane si confortul...faptul ca maine va trebui sa ma duc la un coleg - chiar daca asta presupune o deplasare echivalenta cu 5 m - si sa cer o tigara, pentru ca apoi sa ma intorc si sa o aprind pe fotoliul meu, cu bricheta mea scade foarte mult din nivelul de satisfacere a nevoii. Sunt anumite ritualuri, situatii, rutine mai exact care ne fac sa ne simtim bine, pentru ca sunt ale noastre, pentru ca sunt lucruri pe care le-am deprins si pe care le simtim parte din noi si sunt deosebite. ADOR rutina, as vrea ca ziua mea sa constituie 50 % rutina si 50% la suta spontaneitate.
O sa ma intorc la roman cu zambetul pe buze. Respect foarte mult romanii si conceptiile lor juridice, au fost oameni mari, oameni cu caracter si cu idei minunate, nu o sa ii iert niciodata pentru sclavie, dar o sa le multumesc din suflet pentru sistemul creat.
A venit momentul sa inchei, sper sa nu dezamagesc prin faptul ca nu am reusit sa abordez un subiect unic, cine a simtit efectele oboselii in momentul in care a avut nevoie de concentrare ma intelege cand spun ca in mintea mea este o mare harababura si ca desi imi doresc atat de mult sa spun ce simt, nu o sa reusesc decat daca iau masuri exceptionale...iar cum termenul scadent s-a implinit, voi invoca cazul fortuit...HA! ( Si, da, Teo, il voi invoca din nou pentru a termina obligatiile izvorate din pariu )
Gata, il simt pe Justinian suflandu-mi in ceafa...desi, probabil ca e Molcut.
O noapte furtunoasa...( Ora este 03:25...vai ce greu am scris...)
Invat la roman, ma rog, incerc...nu reusesc sa stau concentrat mai mult de 45-50 de minute pentru ca imi fuge gandul, sunt prea obosit.Am descoperit ca este mai bine sa schimbi peisajul cand iti pierzi concentrarea ( mersi pooky ) asa ca gasesc tot felul de activitati placute in micile pauze dintre sesiunile de invatat. Am vazut un serial si portiuni dintr-un film, pe langa nelipsita tigara de la geam. Ora in acest moment este 03:06, probabil ca o sa fie 07 in curand, dar nu ma panichez...ma doare capul, as vrea sa fiu acasa si as vrea sa imi vad de treaba, dar nu este posibil, asta e situatia si trebuie acceptata. Daca ne-am revolta de fiecare data cand facem ceva care nu ne convine, am porni o revolutie pe cont propriu.
Ploua superb afara, bine...nu ca vad, pentru ca e "noapte multa afara" dar aud...si e un sunet extrem de placut.
Liviu, Chivu, Ape si cu Laptaru au iarasi idei marete...dar nu vreau, ma incanta binenteles ideea, dar cred ca e momentul sa trec peste...o sa vorbesc cu ei, poate le bag mintiile in cap.
La 5 am o treaba, sper sa nu adorm, mai am 2 cursuri si dupaia as vrea sa citesc si Succesiunile, dar cred ca o sa ma rezum la cele 2 cursuri.
Simt ca trebuie sa abordez si un subiect mai serios, dar pana una alta nu stiu daca sa fumez acum ultima tigara sau sa o pastrez pentru dimineata...
Mda, am aprins-o. O sa cer de la cineva o tigara maine dimineata, dar e amuzant cum m-ar fi satisfacut incredibil ca maine, cand ma trezesc sa imi deschid pachetul meu, sa iau tigara mea, sa ma asez pe fotoliul meu si sa o aprind cu bricheta mea. Sunt amuzante nevoile umane si confortul...faptul ca maine va trebui sa ma duc la un coleg - chiar daca asta presupune o deplasare echivalenta cu 5 m - si sa cer o tigara, pentru ca apoi sa ma intorc si sa o aprind pe fotoliul meu, cu bricheta mea scade foarte mult din nivelul de satisfacere a nevoii. Sunt anumite ritualuri, situatii, rutine mai exact care ne fac sa ne simtim bine, pentru ca sunt ale noastre, pentru ca sunt lucruri pe care le-am deprins si pe care le simtim parte din noi si sunt deosebite. ADOR rutina, as vrea ca ziua mea sa constituie 50 % rutina si 50% la suta spontaneitate.
O sa ma intorc la roman cu zambetul pe buze. Respect foarte mult romanii si conceptiile lor juridice, au fost oameni mari, oameni cu caracter si cu idei minunate, nu o sa ii iert niciodata pentru sclavie, dar o sa le multumesc din suflet pentru sistemul creat.
A venit momentul sa inchei, sper sa nu dezamagesc prin faptul ca nu am reusit sa abordez un subiect unic, cine a simtit efectele oboselii in momentul in care a avut nevoie de concentrare ma intelege cand spun ca in mintea mea este o mare harababura si ca desi imi doresc atat de mult sa spun ce simt, nu o sa reusesc decat daca iau masuri exceptionale...iar cum termenul scadent s-a implinit, voi invoca cazul fortuit...HA! ( Si, da, Teo, il voi invoca din nou pentru a termina obligatiile izvorate din pariu )
Gata, il simt pe Justinian suflandu-mi in ceafa...desi, probabil ca e Molcut.
O noapte furtunoasa...( Ora este 03:25...vai ce greu am scris...)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)