In ius te voco!

Rusine sa-ti fie ca ai ajus aici, ca te-ai lasat purtat pana aici. Rusine sa-ti fie ca nu iti vezi interesul si ca nu cauti raspunsuri. Rusine sa-ti fie ca vrei totul dar nu faci nimic pentru asta. Rusine sa-ti fie ca nu iti respecti parintii si ca le faci greutati, ca te crezi destept cand sunt atatia mai destepti ca tine. Rusine sa-ti fie ca nu gandesti, iar atunci cand gandesti, gandesti degeaba. Rusine sa-ti fie ca nu ai respectat ce ti s-a dat si acum o sa alergi ca disperatul dupa acel ceva. Rusine sa-ti fie ca ti-ai pierdut credinta si tot ce ai invatat in copilarie. Rusine sa-ti fie ca te lasi purtat pe drumuri gresite cu zambetul pe buze. Rusine sa-ti fie ca desi stii, nu faci. Rusine sa-ti fie ca iti dezamagesti familia si prietenii, dar mai ales ca te dezamagesti pe tine. Rusine sa-ti fie ca nu ai apreciat nimic si acum te indrepti vertiginos spre a avea nimic. Rusine sa-ti fie ca nu ai stiut cand sa te opresti, ca ai pierdut momentul din prea multa delasare, din prea multa lene. Rusine sa-ti fie ca ai uitat si ca nu o sa mai ai cale de intoarcere in curand...o sa te pierzi si o sa-ti para foarte rau. Rusine sa-ti fie ca nu ai ales clipele bune pentru a le trai si ca nu ai inteles cu adevarat ce inseamna "Carpe diem". Rusine sa-ti fie ca nu vrei sa scoti capul si preferi sa ramai sub gramada. Rusine sa-ti fie ca ai ajuns aici...

Si e usor, trebuie doar sa vrei, trebuie doar sa privesti un pic mai profund, un pic mai matur, un pic mai organizat. Trebuie sa vrei sa fii mai bun acum, nu peste o saptamana. Trebuie sa alegi ceea ce e corect, nu ce-ti dicteaza inima, pentru ca inima se insala foarte des.

Nimic nu tine de soarta, de noroc. Nimic din ce am considerat ca trebuie spus mai sus nu tine de nimeni si nimic altceva decat de tine. Totul tine doar de tine...

Mi-e somn, pardon

Imi cer scuze in prealabil pentru greselile de ortografie, de asemenea imi cer scuze pt subiectul cheesy ales, cui nu-i place sa nu citeasca. Vreau sa multumesc pt intriga.

Rareori suntem asa cum am vrea, rareori simtim ca am luat decizia corecta, intotdeauna avem cel putin un regret, pentru ca viata, in esenta, este un conglomerat de decizii care pana la urma ne definesc. De cand te nasti pana cand mori esti pus in fata unor probleme care necesita rezolvare. Pana si acum, de exemplu, cat timp scriu, decid ce sa scriu, ce expresii sa folosesc, ce cuvinte sa folosesc, cat sa scriu, s.a.m.d. Fiecare factor, fiecare hop aparut ne influenteaza...cum putem noi sa stim? Cum putem sa ghicim ce e bine? La numarul de alegeri pe care le putem face intr-o singura secunda, sansele sa o facem pe cea corecta sunt mai mult decat infime...de ce ne mai obosim? Este sinistru sa te gandesti din perspectiva asta. Pe mine, cel putin ma doare capul, acum nici nu mai stiu cum sa scriu, oare e bine...? Probabil ca nu e, dar sunt sanse sa fie. Cum DRACULUI se asteapta cineva de la mine sa reusesc sa fac ceea ce trebuie? Cum o sa reusesc, in fractiunea aia de secunda care imi este alocata pt a decide, sa reusesc sa elimin toate raspunsurile gresite si sa pun mana pe ala corect?

Dracu stie...dar sansele sunt ca nici el sa nu stie...si sansele sunt la fel de mari ca noi sa fim purtati de prin aceste turnante de o forta mai mare, denumita soarta, destin, chiar si karma daca vreti.
Oare nu suntem condusi de ea, de Dumnezeu? De un plan deja stabilit? Oare omul care a cazut din avion si a scapat si omul care a cazut din pat si si-a rupt gatul nu sunt oarecum o dovada a sortii? O dovada ca viata nu este in mainile noastre atat de mult cum credeam, ca poate, de fapt, ea ne conduce pe noi si nu viceversa?

Eu unul nu stiu...decizia a a voastra...

Five minute - eye-roll

Primul meu post de după o perioada lungă de pauză va fi total haotic, action-packed, cu același AI, dar un pic îmbunățit. Preview de joc.

Apropo de jocuri. Să existe o cameră video care să înregistreze vivacitatea Reginei în timp ce folosește Wii-ul. Că sigur are aceleași mișcări ca un om fără sânge albastru, perfect normale de altfel. Apropo de sânge albastru, de ce se zice despre familiile regale că au sânge albastru? De ce nu altă culoare? Probabil că e o chestie general cunoscută, mai puțin pt mine. Share.

Tot legat de jocuri: joc tip platform, în timp real, pt oameni. Să fii tu propriul tău SuperMario. Te-ai distra mini, unde mini = 1 nivel. Plus că eu, unul, aș fi cel mai prost personaj principal dintre toate personajele din astfel de jocuri; nici măcar nu pot să sar cum sar respectivele creaturi. De puteri speciale nici nu se pune problemă. Nu mai vreau.

Bloc Party. Se moțăie bine pe Silent Alarm, cap-coadă. Pe asta nu se doarme bine, dar e bună oricum.

Magazinele de tip discount care vând în special alimente nu vor fi profitabile niciodată la noi, nici în criză financiară. Românul cheltuie aproape juma' din bugetul lunar pe mâncare, d-aia. Că dacă tot dă un ban, să stea în față. Și nici măcar asta nu se întâmplă, că nici proverbele, zicătorile & alte chestii nu se aplică pentru România. Ceea ce e trist. E atipică în cel mai prost mod posibil.

Dacă n-ați aflat încă, luați de aici motiv.

Am revenit prost. O să-mi revin & o să revin bine. Aviară gripa ftw.

Fail.

De obicei visez ciudat, dar visul asta chiar m-a dat peste cap.

Stateam intr-un fel de motel, lumea parea foarte agitata dar eu eram foarte relaxat. Fratele meu a tinut sa ma anunte ca urma sa plecam la o locatie de ski unde nu mai mersesem pana atunci, m-am dus sa-mi pregatesc bagajul si cand m-am intors fratele meu era foarte agitat, trebuia sa plecam la ski. Nu stiu de ce, dar am intrebat "Unde?" desi stiam exact...o locatie E, unde urma sa mergem pentru prima oara. "Cum unde, mergem la E, unde mergem de atatia ani". In vis nu mi s-a parut ciudat, abia acum realizez ca pare un scenariu de film prost...dar ce urmeaza e chiar haios.

Am urcat niste scari care ma duceau undeva in mijlocul casei, unde se intalneau scarile care coborau din stanga cu scarile care coborau din drepta, se forma o platforma, pe care trona un aparat de cereale. Nu stiu cum am reusit sa ma bag sub el, dar cert e ca cerealele imi cadeau in palma si pe jos dupa care cadea laptele si eu le mancam cu o pofta de nedescris. Nici macar nu trebuia sa mai bag bani, totul decurgea perfect, cerealele veneau si veneau...La un moment dat am auzit vocile unor prieteni apropiati din afara automatului, asa ca am luat un pumn de cereale si m-am strecurat inapoi afara sa-i servesc. Cred ca i-am speriat ca ma simteam ca un animal, cu gura plina si cu o tona de cereale in mana, intrebandu-i din ochi daca doresc. S-au aliniat in fata mea si fiecare a luat cate o singura cereala, au mestecat delicat si au zambit.

Deodata, casa s-a transformat intr-un circ, lumea a inceput sa rada, rockul imi surzea urechile, dar nu am ramas socat, nu, l-am apucat pe un prieten si i-am zis " Ai grija pe unde iti lasi gagica de data asta ca data viitoare a ajuns cu mine (!)", am apucat sa-i vad figura nervoasa cat timp ii apucam prietena de brat si plecam cu ea, la un moment dat am inceput sa strig "Bianca e aici?" dar stiam sigur ca nu era, nu mai umbla cu fetele, deci ce sa caute la circ.

Cand m-am asezat totul se invartea, si casa era mult prea mare ca sa pot sa suport asa ceva...CACAT! am de invatat la doctrine, gata distractia...si incet casa nu s-a mai invartit, s-a transformat in camera mea, si m-am trezit dubios de obosit.

Nu stiu daca se poate percepe la fel si din perspectiva altor persoane, dar viteza cu care s-a derulat si culorile, si expresivitatea personajelor ma fac sa ma gandesc ca asta este unul dintre visele pe care le avea Santana inainte sa intre pe scena la Woodstock si sa cante Soul Sacrifice, in timp ce se batea cu serpii de pe griff, de la prea multa mescalina si acid.

In orice caz, chiar am de invatat la doctrine, l-am pus aici ca sa nu il pierd.

Burtash major, sa traiti!

M-am saturat de grasi si de burtile lor de cocalari bashiti. Le-ash taia burtile si le-ash face ciorba. Scuzati exprimarea dar sunt nervos. Creierele lor sunt INVERS proportionale cu marimea burtii si a brandului plin de cute. Norocul nostru este ca daca deschidem gura si le aruncam cateva cuvinte mai complexe, sau ne adresam politicos, indivizii se pierd si se retrag. Cine stie ce dracu or intelege.

Cine tine minte petrecerile din clasa a 5-a? Sau Bravo hits 95-99? Eh, cine mai stie o sa zambeasca, sigur s-a indragostit de vreo pustoaica sau vreun pustan pe melodia asta. Eu stiu sigur ca da.

O sa sune cocalar, dar imi place melodia de la La familia, sau Puia, sau Puya sau rahat, are niste versuri care intr-un mod foarte trist, ne reprezinta, si o meritam. "Zau ca da". 

O intamplare amuzanta, daca tot suntem la subiectul cocalari. Astazi, in jurul orei 22, ma aflam cu prietenii mei cocalari ( da, chiar sunt cocalari, nu ii alint asa, intrebati-i si pe ei ) in masina, moment in care pe CityFm incepe Coldplay-The Scientist...incredibil, dar pana sa apuc sa o dau eu mai tare, manelistul din dreapta mea pune mana pe volum, da la maxim, si impreuna cu ceilalti doi manelari incepe sa cante, surprinzator, stiau versurile mai bine decat mine. M-a uns pe suflet sa vad ca pana si BO$$Y pot fi oameni.

Voiam sa inchei din nou fara sa prezint ceva important in post si iarasi m-as fi simtit prostl, incomplet, dar noroc ca am primit un link. M-a intristat, are dreptate, suntem atat de aproape sa pierdem statia si sa ne fie rau. Poate toti trebuie sa ne trezim si sa vedem ce e cu adevarat important si ce ne face cu adevarat sa ne simtim impliniti...

Gata, acum sunt trist, nu pot sa termin intr-un ton vesel...dar citind blogul lui chirila mi-a venit o melodie in cap, chiar ciudat, o fredonam, desi nu am mai ascultat-o de cateva zile bune.

O noapte buna.

1562500

 Daca as avea rabdare as fi cel mai bun cumparator de dulciuri din lume!

 As cumpara dulciuri pentru toate genurile de oameni si le-as asorta potrivit. Ciocalata face pe om. Spune-mi ce ciocolata mananci ca sa-ti spun ce fel de om esti.

 Nu o sa ma inteleg niciodata bine cu oamenii care mananca ciocolata amaruie cu pofta.

 

 Privind din alt punct de vedere, am senzatia ca Pooky si cu Liviu o cam slackaresc, asa ca am luat initiativa sa mai postez nimicuri. 

 Mi-am adus aminte de ceva foarte creepy si vreau sa impart cu voi. Melodia e buna. Formatia e ok. Tot mai bune sunt altele.

 

  Nu vi se pare ciudat ca toate pisicile, desi cand le iei in brate incep sa toarca, se zbat sa sara? De parca ar avea constiinta si, desi le place, stiu ca s-ar supara domnul motan daca le-ar surprinde in astfel de ipostaze. Motanii in schimb torc si atat, devin complet inerti in mainile tale, de parca n-ar avea nicio grija pe lumea asta. Inca o dovada ca noi, barbatii, nu avem principii.

 Mda, atat.

 Ceapaev

Buburuza despuiata

Ati vazut vreodata o buburuza fara micutza-i carapace pentru mai mult de o fractiune de secunda?

Eh! Prin bulanu-mi incontestabil, incercand sa pozez o buburuza, am prins-o cu o fractiune de secunda inainte sa-si ia zborul. 

PS: Daca nu va place, n-aveti inima!

Later edit also : Suprafata pe care se afla buburuza se afla sub proprietatea lui Liviu, daca era a mea, era curata.

O noapte la casa Lennon

   Am fost deranjat pentru a treia oara de sunetul acut al ceasului cu alarma pe care il purtam special la mine. Era mic, dar de ultima generatie. Am deschis ochii si am simtit o mica durere de cap, dar a disparut imediat, Am inceput sa ma uit in jur, persoanele care in cursul noptii erau la masa cu pick-upul disparusera, mai era doar George care dormea pe un scaun. Hipiota cu flori in par, Denise si Jenny plecasera probabil, si daca ele plecasera insemna ca si micutul Eye-Patch era dus. Ce pacat ca nu ii mai prinsesem, aveam ceva important sa-i spun lui Eye, dar oricum uitasem ce.

   

   Era ora 9. Aveam jumatate de ora la dispozitie sa ma trezesc, la ora 10 eram asteptat la studio. Nimeni nu se astepta sa apara si John sau George, ca sa nu mai zic de Ringo, le cunosteam cu totii naravurile si deja nu ne mai oboseam.

   

   M-am ridicat intr-un final din pat si am inceput sa caut un pachet de tigari. Cand mi-am aprins tigara am simtit un gust ciudat de sec, iar fumul parea uscat. Am inceput sa revad fragmente din noaptea precedenta. "Hehe, am gandit...ce noapte agitata". Era mare pacat ca nu participasem constient la ea. 

   

   Era momentul sa trezesc pe cineva, am incercat la George, dar nu am avut succes, Ringo inca sforaia asa ca am plecat sa-l caut pe John. Pe drum mi-am adus aminte ca fusese si Theodore cu noi, dar nu il vazusem pe nicaieri..."La naiba!" am exclamat in timp ce ridicam receptorul sa formez numarul. Dar Theodore nu raspundea, probabil dormea pe undeva.

   

   John se culcase in camera cu "Soarecele roz", care se dovedise mai tarziu a fi testoasa, dar hai sa nu intram in detalii. Cand l-am vazut atat de sfarsit mi s-a facut mila asa ca am decis ca Ringo sa fie cel sacrificat.

   

   Intorcandu-ma la mansarda l-am gasit pe Ringo pe jumatate treaz. "U-unde pleci?", "Ma duc la studio" i-am raspuns, "Si o-o iei prin Trafalgar Square?" "Da, binenteles", "Ia-ma si pe mine, vreau sa dorm in pa-pa-patul meu". "Cacat, bine, dar nu are cine sa inchida dupa noi".

   

   Se facuse ceasul deja 9 si cinsprezece minute...era timpul sa gasesc o persoana in stare sa inchida usa dupa mine. Stiam ca nu am sa ma mai intorc la etaj, asa ca am luat doua tigari din pachet si o bricheta roz si am plecat spre garaj - plecam prin garaj ca sa evit cainele de paza, obisnuia sa atace cand nu era John prezent-. Cand am ajuns langa camera lui John, aparent, l-am trezit, pentru ca mi-a bajbait printre sforaituri ca Jim, servitorul,e jos si ca poate el sa inchida usa dupa mine. 

   

   Am coborat si am batut la usa de la bucatarie, dar m-a intampinat o figura necunoscuta. Nu era Jim, insa nu eram in stare sa-mi schimb planul, ma pregatisem sa vorbesc cu Jim, si dracu sa ma ia daca nu asta urma sa fac, asa ca am zambit si am spus : "Neatza, Jim...hai sa inchizi dupa mine", "Buna dimineata, sir...sigur, vin acum". Am ramas frapat de reactie..."Ce ciudat, poate si pe asta il cheama tot Jim ", am gandit.

   

   Iesind pe alee, am observat ca plouase noaptea, bine ca nu uitasem masina decapotata ca mi-ar fi facut-o ciuculete. Am urcat in masina si inainte sa pun contactul am aprins cele doua tigari, una i-am oferit-o lui Ringo. 

  

   Am pornit masina si am plecat spre studio...

  

Solitar

Repetabil. Si asta, adica amandoua. Nothing is going to stop me but divine intervention. Sa fie clar.

Nu am timp de post mai lung, dar o sa revin. See you later, crocodile.

PS: Daca Elodia se apropie de acest blog & vede acest post, ii transmit sa ma sune, sa-mi spuna ce mai face, cum mai e si de ce. Promit ca nu o denunt public, doar asa intre prieteni.

Si ce daca?

Avem Politia, si avem Armata. Avem Dinamo si Steaua. Avem gaborii si cum rahati li se-o zice militarilor.

2 institutii ce se afla la conducere...istitutia politiei are scopul de a asigura respectarea legilor si armata, ma rog, ce-o face si ea, apara si pazeste sau ceva de genul. In orice caz, FUNCTII MARI, IMPORTANTE...aparent nu pentru orice om, trebuie sa fie oameni cu cap, oameni peste media normala de inteligenta, de cultura, de educatie. GRESIT!!!

M-am saturat sa vad politisti care vorbesc la telefon in masina, care pleaca in tromba, care se opresc si vorbesc cu aurolacii pentru spaga cea de toate zilele : " Ai ma' cashul sau te iau la sectie?" "Da sefu', stai asa ca vine Giany acum si iti da".

La fel si armata, vad oameni imbracati in uniforma care se iau de copii cu urechi mari ( respectiv eu cand eram mic :( ), vad masini de armata care opresc si fluiera dupa pitipoance infecte, sau dupa fetele care impart fluturase la stop, nici macar nu conteaza ca sunt grase, urate si imbracate in trening...si mai au si numar de armata->cu majuscule A-XXXXX. Ce cacat!!! Ce exemplu ofera conducerea...de unde se trage atata jeg, atata lipsa de inteligenta...nu stiu...dar aparent stim unde ajunge...

Sufar de PHS, sau PWS( se afla in variatie libera), nu pot sa explic ce inseamna pe net,dar sa stiti ca exista, si eu il am...

Nu recomand nimanui, NICIODATA, SUB NICIO FORMA!!! filmuletul "One man one jar". Nu reusesc sa-mi amintesc pe ce site este postat, si ma bucur. Vorbesc foarte serios...NU va uitati.E diabolic. 

Doresc sa multumesc traducatorului lui J.D. Salinger pentru translatarea expresiilor lui Holden Caulfield. Si anume pentru momentele in care acesta foloseste intarirea "Zau ca da!" pentru a-si demonstra veridicitatea afirmatiilor. Este cea mai frumoasa exclamatie pe care am citit-o vreodata. Zau ca da! 

Voi pune zilele astea un post numai cu melodii bune! Da, fac asta.