joi, 4 iunie 2009

E.W.O.

Daca ar fi sa spui un loc in care ai vrea sa te afli in acest moment, care ar fi acela?

Pe cine ai vrea sa ai alaturi?

Dar cel mai important, crezi ca ai fi pregatit sa profiti de faptul ca dorinta ti s-a indeplinit, de faptul ca esti acolo unde ai vrut sa fii, alaturi de cine ai vrut sa fii, petrecandu-ti timpul asa cum ti-ai fi dorit? Pentru ca (si poate unii imi vor da dreptate) uneori iti doresti ceva atat de mult, ajungi sa creezi scenarii, sa-ti duci imaginatia prin multe chaise-longue-uri, orase inzapezite, hamace de pe insule parasite sau canioane adanci, incat depasesti punctul pana in care tu ai fi de fapt parte integranta a dorintei tale.

Unele lucruri poate chiar nu sunt pentru tine. Sa nu fiu inteles gresit: unele lucruri poate nu sunt pentru tine in momentul in care stai in pat si visezi cu ochii deschisi. Exista un punct terminus al oricarei incercari de a visa cu ochii deschisi: punctul in care trebuie sa te ridici in pozitie bipeda, sa te uiti la tine intr-o oglinda (optional) si sa spui Da, hai sa fac asta.

Daca ai trecut de punctul ala si continui sa visezi, iti vei consuma in mod invariabil toata energia pe acel vis. Il vei duce pana la capat, iti vei termina treaba, fara indoiala, si vei avea si un sentiment de satisfactie, corp comun cu un zambet care va fi nutritiv pentru o zi, poate chiar mai mult. Dar apoi...iar vei visa, cu proxima ocazie, la acelasi lucru, sau poate la altceva. Iar in timpul in care visam din nou, putem mai bine sa ne punem in aplicare prima dorinta avuta cu cateva zile inainte si sa renuntam la o satisfactie pasagera, in favoarea unui efort (indelungat sau nu). Efort care nu e lipsit de riscuri, care nu garanteaza succesul, dar care ofera aproape de fiecare data sansa de a experimenta lucruri noi. Ca un fel de (cliseu, stiu) drum initiatic, pe care odata pornit, e foarte probabil sa capeti cunostiinte, sa treci prin lucruri care au mai multa sau mai putina relevanta raportate la scopul cu care ai pornit pe acel drum.

Cliseu, the sequel: Ridica-te si mergi.

Apropo. Seria Cafe del Mar ma umple de liniste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu