Am aflat azi că există în creierul uman 2 așa-zise organe, responsabile cu multe sentimente și chestii de genul ăsta, asta ca o dovadă ân plus că sunt lucruri biologice în spatele emoțiilor and shit.
Amigdala creierului e responsabilă cu calculele pe care ți le faci înainte să-ți asumi riscuri, cu teama de a pierde care te împiedică să acționezi în anumite momente, pentru că nu e etic să faci una sau alta. Cei care au afectată amigdala asta nu se cramponează de noțiuni ca "scump, riscant" și nici cu moralitatea. Genul ăla de dereglare pe care parcă îți vine s-o ai din când în când.
Organ numero dos: cortexul prefrontal, care e un fel de volume adjuster slash amplifier slash modulator pentru senzațiile de mai sus. Amigdala zice că vrea, cortexul prefrontal întreabă cât de mult. Ambele organe sunt afectate de percepția fiecăruia despre evenimentele din jur și așa apar exagerările sau ignorările.
Note to self - de citit: Andrei Oișteanu - Scriitorii români și narcoticele (1-8)
marți, 16 februarie 2010
Schimbări
Haotice sesiunile astea la Drept, lungi ale naibii și nu tot timpul se termină așa cum ți-ai dori. Mă rog, în cazul meu, găsesc eu un cusur sau ceva la multe lucruri care mă conțin, așa că nimic din astea nu mă mai miră.
Anywayz, o să fie mai bine data viitoare. Că doar toți spunem asta, dar puțini chiar schimbăm ceva. Și ca un corolar la asta, singura legătură palpabilă dintre cauză și efect o faci foarte târziu, când deja îți blestemi zilele că n-ai ales altă variantă. Variantă despre care oricum susții că era mai bună decât aia aleasă, dar nici certitudinea asta nu o ai, dacă stai să judeci la rece. Oricum, sunt fanul schimbărilor, oricât de mici, le susțin frenetic. Sunt cam două feluri de schimbări: alea care strică ceva pe moment, dar aduc satisfacții pe termen lung și alea care strică ceva într-o parte, dar aduc ceva bun în altă parte.
Și totuși, treaba asta cu schimbările contrazice o altă chestie care îmi place mult, o replică pe care am auzit-o într-un film: oamenii rezonabili se schimbă în raport cu oamenii din jurul lor; oamenii nerezonabili așteaptă ca ceilalți să adere la ideile lor. Ergo, oamenii nerezonabili sunt cei care aduc dezvoltarea. Bună asta. Deci practic e nevoie de un echilibru în orice, până și în schimbări.
Matei, Lăptare, Chivu, vă iubesc, a fost o seară foarte mișto duminică, chiar și când am vegheat mortu' :)) Bine, și pe restul vă iubesc & există poze care s-o dovedească. Btw, susțin ideea de a fi bun în ceva, în orice care te poate duce departe, care te poate face celebru, care te poate face să ieși din mediocritate. Fii cel mai bun origamist din lume și sigur o să te umpli de bani, dacă tu crezi în asta și în puterile tale. Și nu consider că o facultate făcută e neapărat un pas esențial către dezvoltare, dacă în facultate și prin ea te pierzi în marea masă. Ceea ce mă aduce la început: o să fie mai bine data viitoare.
Anywayz, o să fie mai bine data viitoare. Că doar toți spunem asta, dar puțini chiar schimbăm ceva. Și ca un corolar la asta, singura legătură palpabilă dintre cauză și efect o faci foarte târziu, când deja îți blestemi zilele că n-ai ales altă variantă. Variantă despre care oricum susții că era mai bună decât aia aleasă, dar nici certitudinea asta nu o ai, dacă stai să judeci la rece. Oricum, sunt fanul schimbărilor, oricât de mici, le susțin frenetic. Sunt cam două feluri de schimbări: alea care strică ceva pe moment, dar aduc satisfacții pe termen lung și alea care strică ceva într-o parte, dar aduc ceva bun în altă parte.
Și totuși, treaba asta cu schimbările contrazice o altă chestie care îmi place mult, o replică pe care am auzit-o într-un film: oamenii rezonabili se schimbă în raport cu oamenii din jurul lor; oamenii nerezonabili așteaptă ca ceilalți să adere la ideile lor. Ergo, oamenii nerezonabili sunt cei care aduc dezvoltarea. Bună asta. Deci practic e nevoie de un echilibru în orice, până și în schimbări.
Matei, Lăptare, Chivu, vă iubesc, a fost o seară foarte mișto duminică, chiar și când am vegheat mortu' :)) Bine, și pe restul vă iubesc & există poze care s-o dovedească. Btw, susțin ideea de a fi bun în ceva, în orice care te poate duce departe, care te poate face celebru, care te poate face să ieși din mediocritate. Fii cel mai bun origamist din lume și sigur o să te umpli de bani, dacă tu crezi în asta și în puterile tale. Și nu consider că o facultate făcută e neapărat un pas esențial către dezvoltare, dacă în facultate și prin ea te pierzi în marea masă. Ceea ce mă aduce la început: o să fie mai bine data viitoare.
joi, 11 februarie 2010
Salutări
Salut inițiativa fotografică a lui Liviu, a se vedea începuturile aici și a se ține seama de ele, că, cine știe, poate hobby-ul ăsta rezistă mai mult de 2 luni :D La mai multe, tovarășe!
Salut ploaia din dimineața asta, încă o zi de ninsoare și făceam alergie, mă intoxicam, ajungeam la Urgențe, unde s-ar fi constatat efectul advers al zăpezii și ar fi fost interzisă precum "plantele etnobotanice". Chiar, cum vine asta, planta etnobotanică? Adica planta populară care e în același timp plantă?
Salut sfărșitul sesiunii, in tee minus 3 days.
Salut starea mea de spirit fabulos de bună din ultimul timp și care sper să mă țină cât mai mult.
Salut cultura, de oriunde, de orice fel, chiar dacă nu o înțeleg.
Salut 3 lucruri:
1. Felix Baumgartner & The Red Bull Stratos Project
2. 125 rare pics of famous people
3. Formația The xx. British, btw. Dacă mai avea cineva îndoieli că cea mai bună muzică e în Europa și, cu precădere, în UK.
Salut scrierea cu diacritice. Dacă le avem, să le folosim dracu.
Salut posibilitatea întrezărită de a reuși, într-un viitor apropiat, să scriu un post despre ceva, cap-coadă. Asta până triag3 împlinește un an de nimicuri, sper.
Acestea fiind zise, vă salut :)
Salut ploaia din dimineața asta, încă o zi de ninsoare și făceam alergie, mă intoxicam, ajungeam la Urgențe, unde s-ar fi constatat efectul advers al zăpezii și ar fi fost interzisă precum "plantele etnobotanice". Chiar, cum vine asta, planta etnobotanică? Adica planta populară care e în același timp plantă?
Salut sfărșitul sesiunii, in tee minus 3 days.
Salut starea mea de spirit fabulos de bună din ultimul timp și care sper să mă țină cât mai mult.
Salut cultura, de oriunde, de orice fel, chiar dacă nu o înțeleg.
Salut 3 lucruri:
1. Felix Baumgartner & The Red Bull Stratos Project
2. 125 rare pics of famous people
3. Formația The xx. British, btw. Dacă mai avea cineva îndoieli că cea mai bună muzică e în Europa și, cu precădere, în UK.
Salut scrierea cu diacritice. Dacă le avem, să le folosim dracu.
Salut posibilitatea întrezărită de a reuși, într-un viitor apropiat, să scriu un post despre ceva, cap-coadă. Asta până triag3 împlinește un an de nimicuri, sper.
Acestea fiind zise, vă salut :)
luni, 28 decembrie 2009
Preacurvia Sentimentala in Do Major
Am constatat, putin trist, ca blogul nostru comun iar stagneaza. Aportul meu redus la produsul comun se disculpa, intr-un fel, prin prezenta "The Cookbook".
Dar voi ce motiv aveti? Sunt absolut convins ca aveti multe lucruri de spus si eu, cel putin, sunt dornic sa le aud.
In ciuda aversiunii mele recente fata de Matei, as vrea sa ii declar public (daca acest post va fi citit de macar un om) ca inca il consider un prieten si ca ii respect, partial, deciziile si filozofiile puerile si derizorii. Matei, m-am legat la cap cu tine, dar nu as putea niciodata sa nu-ti mai fiu prieten. Esti tu bou, dar esti prietenul meu. Si cred ca pot sa spun, atat in numele meu, cat si in numele unui numar destul de mare de prieteni ai nostri, ca te iubim.
P.S.: Acelasi lucru e valabil si pentru jegul ala de ma-ta.
Pe cai, voinicii mei! Inca nu s-au pus stampilele!
Dar voi ce motiv aveti? Sunt absolut convins ca aveti multe lucruri de spus si eu, cel putin, sunt dornic sa le aud.
In ciuda aversiunii mele recente fata de Matei, as vrea sa ii declar public (daca acest post va fi citit de macar un om) ca inca il consider un prieten si ca ii respect, partial, deciziile si filozofiile puerile si derizorii. Matei, m-am legat la cap cu tine, dar nu as putea niciodata sa nu-ti mai fiu prieten. Esti tu bou, dar esti prietenul meu. Si cred ca pot sa spun, atat in numele meu, cat si in numele unui numar destul de mare de prieteni ai nostri, ca te iubim.
P.S.: Acelasi lucru e valabil si pentru jegul ala de ma-ta.
Pe cai, voinicii mei! Inca nu s-au pus stampilele!
marți, 17 noiembrie 2009
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Ultimul jos e gaina!
Muzica e cel mai puternic drog, sexul este cel mai bun medicament, dragostea este starea maxima de euforie care ar trebui sa existe...
Emo...iar o dam in emo, poetisme, o sa ma bage Liviu in aia a mamei...rutina...dar trebuie sa mai scap de demoni...
Gresesc, gresim, toti gresim, cum poti sa treci de la dragoste la sila intr-o singura saritura...de ce? Pana sa nu te mai doara genunchii esti din nou la dragoste...de unde cacat sa stiu ce sa fac...?
M-am saturat de acadele, de gume, de caramele, vreau o bomboana care sa ramana solida indiferent cat de mult o molfai, vreau o bomboana la care sa ma uit si sa stiu ca o sa aiba acelasi gust, macar pana ajung la metrou, macar pana ma sui si eu safe in metrou, nu vreau sa mai merg pe strada cu bomboane fara gust...
Mai sunt bomboanele alea care au un gust extraordinar...si ramai cu ele in cap, si nu conteaza ca gustul se duce, pana la urma ti-e pofta de ele in timp ce le mananci, pentru ca mintea iti spune ca au fost al dracului de bune, si tu nu poti sa te abtii, nu ai nimic mai la indemana decat bomboana din gura, asa ca sugi si sugi si sugi, si daca ai noroc, esti convins ca e o bomboana extraordinara...pana spargi crusta, si dai de minunatul miez...si inima ti-e inundata de senzatii noi...parca il vezi Sf. Petru care te pofteste doar la turul Raiului (free of charge)...si dupaia realizezi...realizezi ca e prea bun ca sa fie adevarat...si scuipi bomboana.
De ce o scuipi? Pentru ca nu toate bomboanele sunt la fel...unele sunt gume de mestecat "Center Shock" si desi iti plac...le scuipi pentru ca sunt prea mult pentru tine...sau pur si simplu nu e guma ta...e a colegului tau de banca...
Mi-e dor de Willy Wonka...mi-e dor de o bomboana care sa imi impuna rutina...
Ca un apropo...iar nu mai beau si nu mai pun gura pe Dracu' 2 saptamani!
Hai una
Somn usor
Emo...iar o dam in emo, poetisme, o sa ma bage Liviu in aia a mamei...rutina...dar trebuie sa mai scap de demoni...
Gresesc, gresim, toti gresim, cum poti sa treci de la dragoste la sila intr-o singura saritura...de ce? Pana sa nu te mai doara genunchii esti din nou la dragoste...de unde cacat sa stiu ce sa fac...?
M-am saturat de acadele, de gume, de caramele, vreau o bomboana care sa ramana solida indiferent cat de mult o molfai, vreau o bomboana la care sa ma uit si sa stiu ca o sa aiba acelasi gust, macar pana ajung la metrou, macar pana ma sui si eu safe in metrou, nu vreau sa mai merg pe strada cu bomboane fara gust...
Mai sunt bomboanele alea care au un gust extraordinar...si ramai cu ele in cap, si nu conteaza ca gustul se duce, pana la urma ti-e pofta de ele in timp ce le mananci, pentru ca mintea iti spune ca au fost al dracului de bune, si tu nu poti sa te abtii, nu ai nimic mai la indemana decat bomboana din gura, asa ca sugi si sugi si sugi, si daca ai noroc, esti convins ca e o bomboana extraordinara...pana spargi crusta, si dai de minunatul miez...si inima ti-e inundata de senzatii noi...parca il vezi Sf. Petru care te pofteste doar la turul Raiului (free of charge)...si dupaia realizezi...realizezi ca e prea bun ca sa fie adevarat...si scuipi bomboana.
De ce o scuipi? Pentru ca nu toate bomboanele sunt la fel...unele sunt gume de mestecat "Center Shock" si desi iti plac...le scuipi pentru ca sunt prea mult pentru tine...sau pur si simplu nu e guma ta...e a colegului tau de banca...
Mi-e dor de Willy Wonka...mi-e dor de o bomboana care sa imi impuna rutina...
Ca un apropo...iar nu mai beau si nu mai pun gura pe Dracu' 2 saptamani!
Hai una
Somn usor
luni, 14 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)