Azi am constatat (dar cred că mai constatasem odată, am un deja-vu) că diacriticele sunt de folosit, e mai drăguț așa. Să folosim tot ce avem, că nu avem prea multe momentan.
De ținut minte e că nu-i poți influența pe oameni dincolo de dorința lor de a fi influențați. Și dacă totuși vrea cineva să facă asta și găsește punctul ăla dincolo de care îi e clar că, dacă trece, va începe să facă greșeli față de el însuși, să mă anunțe.
Treaba asta cu frica de decizii și/sau de noi începuturi - nejustificată. Dar vai, ce greu e să accepți că e momentul să spui "stop", că nu știi ce e dincolo de cuvintele prin care iei o decizie. Dar trebuie s-o acceptăm. Cum trebuie să învățăm dracu' din propriile greșeli.
Prezentul e cel mai bun, prezentul face viitorul. Trecutul e bun de povestit.
Și dacă ai impresia că prea e totul miere și lapte, uită-te-n-jur. Uite, te-njur, că nu e așa. Dacă te simți prea confortabil și lipsit de probleme, agită-te, că în curând apare ceva de după colț ca să-ți strice karma.
Mi-a zis mie cineva treaba cu "nu regreta nimic". Și asta e grea, mă, dar fii obiectiv - orice faci te definește. Treaba ta e să mergi înainte, fără să te uiți înapoi. Să vină trecutul după tine, să te tragă de mânecă și să-ți spună că ți-a căzut moneda norocoasă, dacă e cazul.
Al 512-lea capăt. Poate 512 e numărul meu norocos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu