Treaba asta cu socializarea în mediul online îmi displace de mult timp, dar recent a ajuns să-mi provoace repulsie.
Oricine poate mima foarte bine orice. Ăsta e rezumatul. Adică și acuma, când scriu, cine citește nu știe cât rahat mănânc și când spun "nu, nu mai servesc, aduceți-mi nota" și chiar spun ceva serios.
N-o să încep poliloghia cu "mi-e milă de copiii care cresc în ziua de azi...", că începe să nu-mi mai fie. În curând, copiii o să se și nască direct virtual probabil, o să meargă la grădinița virtuală alături de prietenii lor virtuali, îmbrăcați în haine virtuale de la reprezentanța virtuală a unei case de modă virtuale și vor avea certuri virtuale cu părinții lor virtuali.
Ok, exagerare-exagerare, dar să fim circumspecți nu e rău.
Urăsc discuțiile serioase virtuale. Orice dispozitiv de comunicare virtuală ar trebui folosit pentru poze, linkuri, conferințe și discuții la depărtare. Atât.
Să ridice mâna ăla care știe când a râs ultima dată cu adevărat în hohote când a pus "ahahahaha, mor de râs :))))))))))))))))".
Vă rog, când vreți să-mi spuneți ceva serios, drăguț, amuzant, o chestie la care contează cum reacționez și la care vă interesează cum reacționez, sunați-mă sau abțineți-vă până ne vedem. Promit solemn să fac la fel. Într-o vreme, pentru mine conta foarte mult reacția unui om când îi spun ceva. O să revin la a face asta.
PS: :) e cea mai proastă plină de înțelesuri alăturare de simboluri apărută
PS2: Eu cred că am mâncat rahat aici. Lol! :))))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu