miercuri, 29 aprilie 2009

Varza

Post deleted! La naiba!

Podu'

Intai cititi aici ce spune Adriana (?) despre piesa de teatru Podu', cu Horatiu Malaele, George Ivascu si o tipa.

Pare o piesa buna. Nu este.
A fost o pierdere de timp. Paul Ioachim, autorul piesei, merita batut cu un dildo urias.
Piesa are in centru 3 personaje care asteapta sa se sinucida. Discutiile dintre ei sunt in genul "Vacanta Mare", cu ceva "Divertis" si un iz de OTV. Grosolanii imputite si umor de proasta calitate.
N-am putut refuza invitatia venita din partea alor mei, dar daca stiam ce ma asteapta, as fi facut-o bucuros. Daca eram eu cel care descoperea piesa si le-o propunea parintilor, intram in pamant de rusine la cel mult 10 minute dupa ce s-au stins luminile.
90 de minute de glume rasuflate, "maestrul" Malaele tipand ca un oligofren cat il tineau plamanii, Ivascu imitand retardatul matol si inca o gagica - al carei nume nici nu-l mentionez, atat rolul ei in piesa cat si modul in care a jucat sunt derizorii - care facea pe artista mofturoasa.
La final nu se sinucide niciunul din ei.

Impresia artistica: Execrabila.
Nota finala: 2/10. Si asta pentru ca au avut replici. 1/10 ar fi fost o piesa muta si fara decor. 0/10 ar fi fost o poza uriasa cu Mos Craciun in curul gol, jucand Remi cu 2 prostituate vietnameze, una gravida, cealalta oloaga.

Partea buna este ca bufetul de la Palatul Copiilor, gazda mizeriei la care am fost martor, are senvisuri minunate, la numai 3 RON.

Passive destruction

Urasc trendurile. De fapt urasc e mult spus, doar ca imi provoaca o stare de tumult. Si de fapt si trend e gresit spus, lucrurile la care ma refer eu nu sunt trenduri.

De exemplu, demotivarea e un trend. Să nu ai chef să faci lucruri e un trend, iar asta se întâmplă pentru că e mai ușor să stai degeaba. Previzibil, dar totuși foarte trist. Lucrurile previzibile, după un anumit timp, dematerializeaza totul. Dacă știi tot ce urmează de făcut și cum se va întâmpla, mai bine faci altceva. De exemplu, condu dezbrăcat. Ar fi palpitant. Sau nu.

Să fii ca ceilalți e iar un trend. Constat o recurență în trendurile astea: devii parte a lor pentru că presupun pasivitate. Practic astepți să ți se ridice bariera ca să poți să intri. Nu e nici măcar cu taxă de intrare. Chivu nu știu ce trend a adoptat la episodul lui barieric, nu mă bag.

Nu am și soluții pentru rezolvarea problemei, că nu sunt farmacie și nici vraci. Și nici nu-mi doresc să fiu un fel de. În schimb, în materie de aprofundat starea, sunt tone de soluții, toate încep prin motivul plângerii de milă. Cam cum făcea un personaj dintr-o carte citită demult. Numai că ală parcă a ieșit din starea asta și s-a dus și a căutat ceva. Nu mai știu ce, dar a căutat. S-a ridicat și a mers.

Visuri. Egal fericire, undeva. Sunt bune, sunt de încercat. Și riscurile, la fel. Asta.

Am scris un post unitematic. Nu mă așteptam. Imprevizibil. Q.e.d.

Later edit: Relativ la melodie,
Acum 2 veri: Vara in regim de 15, Motoare
Acum 3 veri: Vara in regim de Tineretului / Sincai, baschet. Aduceri-aminte, cine le are, sa ma sesizeze.

marți, 28 aprilie 2009

E vorba de faptul ca...cum merge treaba.

E teribil de amuzant sa asculti conversatiile unor straini asezati la masa de langa tine. Zau ca da!
Mai ales daca acestia fac parte din randul persoanelor cu fonduri. Pe scurt erau asa...2 frati, un pitic, un grasan si un tip cu parul prins in coada. Bun...ce-am inteles, Grasul vindea piese de masina, de asemenea era psesorul unui Fiat 500 preparat si a doua perechi de ochelari de soare, una de 80 de euro si una de 90. Piticul se simtea complexat de faptul ca partenerii lui erau plin de bani si cu muschi asa ca nu se referea niciodata la el la persoana 1-a singular ci numai la plural, incercand astfel integrarea in grup. Fratii erau posesori ai unui Infinity, model necunoscut pentru ochiul meu indiferent la masinile de fite si erau extrem de preocupati de aspect, de asemenea doreau sa faca o "investitie" importanta ( a se citi "masina" ), pe care nenorocitul de tata incerca s-o opreasca ( din discutia respectiva provine si titlul acestui post ) . Pletosul nu a stat mult, s-a suit pe o Yamaha sport si s-a dus. Conversatiile acestor - deja spre final -  indragiti colegi de cafenea s-a invartit in jurul a 3 subiecte - Masini, bani, ochelari de soare...timp de o ora.

Schimband subiectul, propun dezvoltarea Hoffmanului la OroHoffman ( = 6 Hoffmani = 60 de minute INTARZIERE ) si PanicoHoffmanul care presupune amanarea intalnirii pana la aceiasi ora in ziua urmatoare.

Mai imi propusesem niste subiecte de conversatie, dar le-am uitat pe drumul inspre Caciulati...uit tot mai multe, eh...

C'est la vie!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Desh Bord Bonanza Poweh

Mi-am pus stickere pe panoul de deasupra biroului.
E magnetic, deci inca functional.
Nu, n-am 2 cu DVS la fel.

vineri, 24 aprilie 2009

Tu esti, Mircea? Nu.

Am dezvoltat o pasiune de dată recentă pentru coloana sonoră din Nașul. De fapt doar pt main title song. Mafiotii erau Oameni. Astia de acuma nu sunt mafioti, nici unii dintre ei. Astia sunt niste scursuri, un fel de ruda handicapata a mafiotilor de inceput de secol XX. Sau de oaie neagră prost intenționată. Ca o ciorbă reîncălzită în care ai și scuipat. Concluzie: nici macar raufacatorii nu mai sunt ce erau. /sigh.

Unde e onoarea de altădată? După faptă și răsplată, nu invers.

Paragraful anterior mă duce cu gândul la altceva: aș vrea TARE mult să mi se dea ocazia trăiesc în perioada interbelică în România. Așa de curiozitate. Căci în capul meu de 2 pe 2 nu se poate imagina o frază care să conțină alăturarea de cuvinte România prosperează. Vreau să văd asta.

LEGO e cea mai tare jucărie pt oameni mici. Trenuletele electrice sunt cele mai tari jucării pt oameni mari. Vreau o cameră pt un megaultrasuperduper circuit de trenulete. Ba nu, 2.

Nu mai călcați pe spațiul verde. Ce dacă așa ați văzut pe Nat Geo sau AP că fac animalele? Uitați-vă pe Jetix cum sare Omul-Păianjen pe clădiri și faceți și ca el. Vă rog. Rebuturilor.

Din ciclul Ai simtit vreodata ca nu ai nimic in cap?: Ai văzut vreodată un cârd de copii cu reviste de colorat în mână? Eu da. Și m-a încântat pe alocuri, căci a venit la scurt timp după episodul pustiul de 7 ani jucandu-se la MacBook in parc. Si asta se intamplă pentru că au dublat CN-ul acum cativa ani. Si pentru că părinți au gândire de amoebă în corp de animal de oraș.

Uit din ce în ce mai des detalii. O să-mi fac seppuku dacă ajung un senil la 25 de ani. Asta dacă nu uit.

Se dă un om. Dacă acel om vă surprinde constant cu ceva legat de felul lui de a fi, e acceptabil. Dacă vă surprinde și în ceea ce privește felul vostru de a fi, păstrați-l.

Later edit: Nu vă merit de multe ori. Și îmi fac mea culpa pt asta :)

Epic Giovag??

Asist zilnic la certuri in trafic. Invat zilnic injuraturi noi. Zilnic ma aflu asezat ori pe scaunul soferului care injura ori pe a celui ce este jignit. Ma gandesc la urmatoarea chestie...Sunt cretin. De ce sa injur, de ce sa arat semne primitive, de ce sa ma enervez? 1 la mana, este dovada de ipocrizie din partea mea, pentru ca si eu am stationat iregulamentar cu avariile puse in mijlocul drumului, si eu am taiat cai cu riscul de a face accident si numai eu stiu cati pietoni am uitat sa invit sa treaca strada...asa ca, de ce sa ma supar pe un om care face niste lucruri pe care eu deja le-am facut si le fac? De ce sa presupun, in momentul in care acesta savarseste "fapta ilicita", ca este un "tigan borat"/"dobitoc"/"bou"/"cretin" si alte pseudonime folosite in lumea upperground a bucurestiului, de ce sa nu gandesc : "Da, probabil se grabeste undeva, si eu m-am grabit la antrenament saptamana trecuta, si ce bine ar fi fost daca nu m-ar fi dracuit toti". Din pacate am uitat al doilea punct al argumentarii mele, dar concluzia ar fi sunat un pic a cliseu oricum, asa ca o sa las ideea mea fara concluzie, ca sa am si eu un post al meu, sa nu mai zica simona si pooky ca eu nu postez si ca sunt praf s.a.m.d.

Privind viata din alta perspectiva decat cea a soferului bucurestean, am realizat ca ascult foarte mult indie-rock, si este foarte ciudat, pentru ca eu imi doream sa ajung rapper.

Maine plec la Iasi, noroc ca am translator galatzean.

Borsul de miel este minunat.

Lumea care comenteaza fara niciun scop este lume rea, care merita mustrata.

Cel mai probabil o sa ma injure liviu si pooky motivand ca am scris un post fara logica, daca fac asta o sa-i invit sa-si citeasca mai atent blogurile proprii.

Atat.

Sas.